profesori

Nonagenarul – Domnul profesor –

Inimos şi cu decenţă
Onorează prin prezenţă
Ne-a tot dăruit pe faţă

Părinteasca sa povaţă
Ăsta-i crez necontenit
Timpului său dăruit
Răbdător, cu voie bună
A slujit limba română.
Şansa de a-i asculta
Cuvânt blând, cu înţelepciune
Urmăreşte-o, n-o rata!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta şi haosul

Vizitatorii mei sunt:
un domn întrerupt la mijloc,
o doamna continua
si fiica lor de tabla,
un profesor care preda brânza,
un asasin racit, o droaie
de furnici necasatorite,
un copac cu mustati,
o barza tânara,
un copil cu un picior de carton
si trei ignoranti ai legilor miscarii.

La sfârsit, apare
câinele de seara
care-i latra tare
si-i pofteste-afara.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul

Pacientul a stat treaz toată noaptea,
circa o sută de ani, vorbind incoerent,
având halucinaţii, avea două căi, prima,
zborul păsării, viaţă scurtă şi fără urme pe cerul imens,
a doua, târâşul şarpelui, viaţă în umbră şi lungă, urme de neşters,
a ales mersul nesigur al profesorului. Când de copil,
când de om beat, când fericit, când întortocheat,
urma o lasă apoi singur o spulberă, învaţă de la şarpe
taina tăcerii s-o cumpere, învaţă de la pasăre
siguranţa în golul deschis, a ales viaţa de profesor,
când pasăre fericită, când şarpe trist.

poezie de Boriis Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studenta la divorţ

Ea soţului sexagenar,
Profesor universitar,
I-a spus: tu liber iar rămâi,
Ai fost iubirea mea dintâi,
Ar fi păcat ca, pentru-o burmă*,
Să fiu iubirea ta din urmă.

*Burmă: verighetă.

pamflet de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (5 mai 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-au spus cei cincizeci

Când eram tânăr profesorii erau nişte bătrâni în strai cernit.
Pentru formă-am renunţat la foc şi-astfel am înlemnit.
Am suferit cum suferă metalul fierbinte-n alt tipar turnat.
Am mers la şcoală, îmbătrânind să-învăţ trecutul înrămat.

Azi tinerii sunt profesori bătrânului cu care viaţa-împart.
Ceea ce nu poate fi turnat în formă, trebuie eliberat şi spart.
Învăţ să găsesc şi să deschid un drum mai lămuritor.
Am mers la şcoala celor tineri să iau lecţii despre viitor.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfacerea

nu e rea cu picioarele des
făcute pe bancă în parc
doamnele profesoarele o
copiază pe eleva exegetă din a opta
oricum
nu au salarii grozave
care să le permită să nu
se prostitueze puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transpiro

ce facem azi? ce facem mâine?
stăm acasă-ntre gheţuri: topim
ţigarete cafele şi zemuri ţicnite
bune de scris (?!) - profesorul nu
odineşte nici în vacanţele prost
venite să încălzească sistemul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul de geografie

Nu mă iubea profesorul de geografie,
ştia el de ce,
eu coloram cu albastru câmpiile, munţii,
iar mările, fluviile erau purpurii.
Se enerva rău dascălul,
Îmi punea numai note mici,
Dar am câştigat iubirea Krimhildei,
ştia ea de ce.
Simţea că e sânge bun în artere,
Am avut cu ea şapte copii,
Apoi am murit fericiţi, împreună,
Albastrul cobora în câmpii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru profesor

A face-n şcoală educaţie
E onorant apostolat,
Sunt ore-n şir de meditaţie
Ş-un vraf de cărţi de studiat.

De nimeni nu-i aplaudat,
Chiar pentru marea lui vocaţie,
Dar face-n şcoală educaţie
Ca onorant apostolat.

Îl salutăm cu veneraţie,
Nu-i niciodată adulat,
Se bucură de adniraţie
Că e spre studiu aplecat,

Să facă-n şcoală educaţie.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărturarii

În şcoală Raţiunea este totul
Iar Logica rezolvă orice ipoteze;
Micuţul Papagal repetă ca netotul,
Profesorul nu uită să noteze;

Dar Inima chiuleşte; ea reguli nu prea ştie
Şi harul ei ascuns e socotit prostie;
În bănci o prinde toropeala,
Iar noaptea se trezeşte să viseze.

poezie clasică de Walter de la Mare din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!