Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

profesori

Poezii despre profesori, pagina 4

Jacques Prevert

Ora de dictare

Doi și cu doi fac patru
patru și cu patru opt
opt și cu opt fac șaisprezece...
Repetați! spune profesorul
Doi și cu doi fac patru
patru și cu patru opt
opt și cu opt fac șaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară și se joacă
cu copilul
Doi și cu doi fac patru
Repetați! spune profesorul
Și copilul se joacă

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona EnacheTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Cuvinte vulgare... așteptăm ploi

cuvinte vulgare cuvinte murdare
aruncate în stradă de zeci de mitocani
cu devle de bostan
cuvinte scârboase călcate-n picioare
de mulți trecători
la trei crâșme în gară
te deservesc cu gripă aviară
o treucă de cuvinte invalide
farfuria nu-i la modă
șobolanii mișună peste tot
în amiaza mare
cuvintele sfârtecă
caută rime fac poezii
vin profesorii măturătorii
criticii curăță strada și se umple lada
asta-i tot și lada – la gunoiște
dar gunoiștea crește se înmulțește
pe glob e glod
sunt beat de cuvinte urâte
turmentate și afumate

[...] Citește tot

poezie de (20 februarie 2006)
Adăugat de Mihai CucereaviiTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Edgar Lee Masters

Profesor Newcomer

Toți au râs de colonelul Prichard
Când a cumparat un motor atât de puternic
Încât s-a autodistrus și a avariat toate celelate
Piese componente ale morii.
Dar, iată, aici o glumă de mărime cosmică:
Perversitatea naturii care a făcut ca omul
Să dezvolte cu creierul său o viață spiritual㠖
Oh, miracolul lumii! –
Cu același creier o maimuță sau un lup
Caută hrană și adăpost și se împerechează, înmulțindu-se.
Astfel l-a creat natura pe om,
Într-o lume în care ea nu i-a dat nimic de făcut,
La urma urmei – (deși sufletul său puternic se rotește permanent
Într-o ineficientă risipă de energie,
Încercând să se angreneze el însuși în morile zeilor) –
În afară de a căuta hrană și adăpost și a procrea!

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Valeriu Cercel

Vacanța mare!

Dintre anii mei de școală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult... vacanța mare!

Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aș fi prins la copiat,

Cărțile, de le-atingeam,
Fin, cu deștele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau șeptic...

Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de povești,
Și de șuturi ce-am primit
După meciuri pe Giulești,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

ComentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Declarație asupra eternității pe o planetă de grâu

Pe planeta Cioroiași, în sudul salcâmilor țărănești
Tatăl meu
Țăran oboist de mugetul porumbului
Cu acte în regulă dinspre munții Carpați
Se teme să nu cadă bruma
Peste gândurile sale.
Profesorul Florin Vaibăr
Desfrunzit de singurătate
Îi învață pe copii Limba Română
Lângă răsuflarea câmpiei
Între loitrele celor patru anotimpuri.
Pe planeta Cioroiași
Sufletul țăranilor trece printre tarlale
Ca o căruță cu cântece
Și umbra lui Constantin a lu' Antonie
Pare uneori
O adeverință de eternitate.
Pe planeta Cioroiași
Veșnicia are fața brăzdată a mamei
Care mai respiră încă

[...] Citește tot

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Edgar Lee Masters

Alfonso Churchill

Râdeau de mine numindu-m㠑Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaște stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munții selenari,
Despre căldura extremă și despre frig,
Și despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puținătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsați onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreția omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanța dintre Spica și Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanță din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Cândva Cuvântul

Cândva Cuvântul era stăpânul Lumii,
Dar rolul Lui a decăzut, în sprijinul Cuvântului
A venit Iubirea, uite, s-a stins chibritul, tocmai citeam
Acest vechi manuscris, îl mai văd cum strălucește,
E un cadran de ceas, fosforescent, o scară străpunge norii,
văd inima înstelată a Cerului, aud vocea condorului,
condiția fericirii este lipsa oricăror condiții,
cineva bate în țeava de la calorifer,
dacă ai sperat, uită, dacă ai uitat, speră,
vocea profesorului pe ferestruica de la baie,
condorul deveni transparent,
cel fără mâini participă la luptă, cel teafăr
își strânge capul cu mâinile, se jelește,
ține o pușcă, îi strigă zeița răzbunării,
oh, no, no arms, frica este semnul morții,
pasărea Rok trece munții, cuvintele se topesc
ca stelele.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Edgar Lee Masters

Emily Sparks

Unde este copilul meu, copilul meu,
În care parte a lumii?
Băiatul pe care, dintre toți din școală, l-am iubit cel mai mult?
Eu, profesoara, fata bătrână, inima castă,
Care i-am considerat pe toți elevii copii mei,
L-am cunoscut într-adevar pe copilul meu,
Când am crezut că este un spirit în flăcări,
Activ, întotdeauna având înalte aspirații?
O, copile, copile pentru care m-am rugat și m-am tot rugat,
În multele ore de veghere ale nopții,
Îți amintești epistola în care ți-am scris
Despre dragostea minunată a lui Hristos?
Dacă ai primit-o sau nu,
Băiatul meu, oriunde te vei fi aflând,
Lucrează pentru propriul tău suflet,
Astfel încât toată țărâna care ești, toată zgura din tine,
Să îngenuncheze în fața focului tău interior
Până când din foc nu mai rămâne nimic, doar lumina!...
Nimic în afară de lumină!

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Edgar Lee Masters

Russian Sonia

Eu, născută în Weimar
Dintr-o mamă franțuzoaică
Și un tată german, un foarte învățat profesor,
Orfană de la paisprezece ani,
Am devenit dansatoare, cunoscută ca rusoaica Sonia
Pe toate bulevardele Parisului,
Amanta în tinerețe a diversi duci și conți,
Iar mai târziu a artiștilor săraci și a poeților.
La patruzeci de ani, passé, venind spre New York
Am întâlnit pe navă pe bătrânul Patrick Hummer,
Robust, cu fața roșie, deși trecuse de șaizeci de ani,
Care se întorcea din Germania, de la Hamburg,
Unde vânduse un caric de vite.
El m-a adus la Spoon River și am trăit aici amândoi
Douăzeci de ani – toți credeau ca suntem căsătoriți.
Stejarul de lângă mine este locul favorit de hârjoană
Al gaițelor albastre care se ceartă, se ceartă toată ziua.
Și de ce nu? Mâna de praf care sunt acum râde
Gândindu-se la chestia plină de umor care este viața.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Biografie

Prin istorie trec simplu – și-atât de cuminte!
Și-n carnea ei tare nu-mi rup nici un dinte...
Se iscă războaie, se-nfruntă doctrine –
Tumultul lor tragic n-ajunge la mine.

Popoare se mișcă, opreliști se sfarm㠖
Tristețea mi-e hran㠖 tăcerea mi-e armă
Din sufletul lumii curg lacrimi și sânge –
Nimic nu mă mișcă, nimic nu m-atinge.

Profesori de viață mă mustră-n surdină
Că-n tot ce se întâmplă nu-mi aflu vreo vină,
Că n-am aplecare spre înalt sacrificiu
Și-ntreaga mea viață-i doar moft și capriciu.

Cu glas de dojană mi-aruncă povețe
Ce tind să mă-mpingă spre fapte mărețe...
Profesori de viață găsești fără vrere –
E trist când ratații să-nvețe-au putere.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

ComentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

<< < Pagina 4 >

Pentru a recomanda secțiunea cu poezii despre profesori, adresa este:

| | |
 
 
Creează cont | Ai uitat parola?

Căutare


Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Google+

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

Doneaza online pentru Asociatia Culturala Citatepedia
 
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Oare prietenia are grade nu numai în afecțiune, ci și în cunoaștere? Răspunde acum!