roşu şi suflet

Trandafirul şi călăul

După ce capul ei frumos căzu,
Omul cu gluga roşie, sclipitoare,
Proptit de stâlp, din părul lung văzu
Un trandafir căzându-i la picioare.

Şi ca lovit de-un trăznet nemilos
Cu mintea şi privirile confuze,
Îl ridică, fără să vrea, de jos
Şi-l apasă, însângerat, pe buze.

Din clipa-aceea, zile, nopţi la rând,
El care-a dus la moarte nepăsându-i
Sute şi zeci de suflete plângând
Plânse amar, cu sufletul, la rându-i.

Şi-ncins cu-o rasă neagră, plin de zel,
Porni să caute milă şi iertare,
Erau atât de mulţi ucişi de el
Că-ntregului oraş cerea-ndurare.
....................................

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Nimeni nu plămădeşte iarăşi din lut,
nimeni nu ne descântă nisipul.
Nimeni,
Slăvit fii, Nimeni.
De dragul tău
visăm înflorirea Spre tine.
Nimic
eram, suntem, vom fi,
înflorind vom rămâne
trandafirii nimănui.
Cu sufletul în lumină,
cu urma pustie a nisipului în cer,
cu coroana, înroşită
de aprinsul cuvânt ce-l cântăm
deasupra, o! deasupra
spinului.

poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Irina R
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavara cu iubire-n suflet

Şi iată ca s-a înlănţuit
primăvara care râde
topită în culori de flori,
purtate de vântul blând
cu focuri roşii şi flăcări
multicolore pline de iubire,
iar sufletul omului devine
curat prin spovedanie
ş-apoi ploaia face dragostea
de înger cu atingerea ei fierbinte
şi vine sărutul tău ca un fulger.

poezie de Eugenia Calancea (23 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ani

Se schimbă anul, lăuntric
Simţi cumpăna cum trece
Şi frunza uscată care cade din pomul de-argint.
O, neaua mai stă să se topească, sclipind
În roşii culori de armonie
Trece anul stafie
Şi vine altul îmbrăcat în mărgean,
Tu suflete, neam!

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Nici roşu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,

Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,

Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,

Şi tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri şi ochi şi păsări
Se vor preface-n scrum.

poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi roşii

Zburând mereu prin viaţă
Frunza verde s-a uscat
Timpul a lăsat urme pe faţă
Fără sevă sufletu-i secat

Chiar de-ar fi să se fărâme
Frunze alte-or înverzi
Sufletele sunt legate cu parâme
Îngerii din ceruri le-or trezi

Inimi roşii două grăgăriţe
Poposind pe aceeaşi frunză
Suflete curate şi micuţe
Cu hăinuţe din aceeaşi pânză

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vînt de toamnă

E pardosită lumea cu lumină,
Ca o biserică de fum şi de răşînă,
Şi oamenii, de ceruri beţi,
Se leagănă-n stihare de profeţi.
Rece, fragilă, nouă, virginală,
Lumina duce omenirea-n poală,
Şi pipăitu-i neted, de atlaz,
Pune găteli la suflet şi grumaz.
Pietrişul roşu, boabe, al grădinii,
Îi sînt, bătuţi şi risipiţi, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
În care frunzele s-au îngropat.
Din învierea sufletului, de izvor,
Beau caprele- amintirilor,
Şi-n fluierul de sticlă al cintezii
Se joacă mîţele cu iezii.
Deosebeşti chemarea pruncului în vînt
Cîntată de o voce din pămînt.
Născut în mine, pruncul, rămîne-n mine prunc
Şi sorcova luminii în braţe i-o arunc.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Te blestem printre toţi norii de iubire,
să-mi cazi pradă sufletului meu,
şi astfel, nemiloasa stare - rătăcire,
va fi un dulce-amar curcubeu.

Să n-ai parte de vibraţii şi de soare,
să-mi calci pe inimă cu dorul tău blestem,
mai cântă-mi o dată, acea răcoare,
de care-mi sunt părtaş de azi etern.

Visează-mi calea cea lungă şi dorită,
mai pune-n pahare vin roşu de toamnă,
nu plânge-n palma mea iubită,
şi-aminteşte-ţi cândva de mine doamnă.

poezie de Nicolae Sionescu (2 noiembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Sionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu pluteşti ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roşie,
Şi aştepţi să-ţi spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care ştie
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care ştie numele tău ciudat, de femeie.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt pijamaua ta roşie
de care te lepezi fugitiv
la fiecare 7 pe covor

îmi scrii pe frigider
adio
mă suni că nu mai
ai nopţi

eu
cu parfumul tău
prin suflet
adun firimiturile
de sărut
număr furtunile
prin care treci
şi aştept
cuminte

poate

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!