Poezii despre rouă și timp, pagina 3
Tu ești femeie
Tu ești femeie-n dosul ierbii
Placerea chinului s-o frângi,
Cu ochii tăi se adapă cerbii
În brațe gândul când îl strângi.
Tu esti femeien plâns de rouă
Durerea apei, alb cuprinsă,
Cand timpul ud de ani, se plouă,
În curcubeu cu vocea stinsă.
Tu esti femeien glasul nopții
Umbra risipei de veșminte,
Fosnirea mea la pragul porții
Când tu mă chemi fară cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul de foc
Aurul toamnei căzut în noroi
Îl zdrobim în călcâie, în tălpi
Ținem pe umeri ca niște stâlpi
Zările vinete amândoi.
Sângele ni-l adună pământul.
Doar carnea ne-o lasă și oasele
Să le clătinăm prin frumoasele
Zile în cari ne spulberă vântul.
Sub frunte gândul încă rămâne,
Îl rup cu inima-n două, în două,
Îl mânjesc cu lună, cu rouă
Și ți-l întind proaspătă pâine.
Aurul toamnei pe câmp și-n pădure
Îl strivim mohorâți cu picioarele.
Dârdâim și-așteptăm soarele
În carul lui de foc să ne fure.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te văd
- Vreau să te văd, femeie,
Sau vino să mă vezi,
Mi-e dor de iarba crudă
A ochilor tăi verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremură ușor
Ca aburul de ploaie
De-asupra codrilor.
- Vreau să te văd, bărbate,
Sau vino să mă vezi,
E timpul coasei iată
În ochii mei cei verzi.
Cosește, hai - că iarba,
Cu rouă și cu stea,
Mai deasă și mai verde
Să crească-n urma ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântecul unei nopți de toamnă
Sub secera încovoiată-a lunii roua ușoară și rece
I-a umezit rochia, dar ea nu merge să și-o schimbe
Mângâie strunele lăutei argintii toată noaptea,
Înfricoșată să se întoarcă în camera goală.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Gleznelor mele
le plac secundele despletite
în roua șoaptelor tale
pe marginea dimineții
micului meu Univers
îi suntem de ajuns NOI:
- Ai vreme de mine?
- Nu, nu am vreme! Decât de tine!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet de adult II
Casa nu mai are sobă
Nici hainele garderobă.
Fluturi explodați în sos
Mi-au întors viața pe dos.
Căci nimic nu mă consolă:
Geaba melci umpluți la rolă,
Geaba îngeri ce-mi perfir
Rouă ca pe-un chilipir,
Geaba chiar femeia goală
Și-n gură cu o portocală;
La treizeici și cinci de ani
Stau și plâng printre motani.
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine vipia, revine...
Vine vipia, revine,
Umbra se usucă-n drum,
Stelele pe cerul nopții
Seamănă îngeri de scrum.
Tu înoți în marea dulce
A iubirilor din veac,
Eu mut valuri de speranță
Într-o inimă cu leac.
Amândoi ștergem distanța
Într-o voluptate nouă
Încât lamuri de păcate
Se clătesc în miez de rouă.
Ștergem apoi cu năframa
Razele de vis stelar,
Într-o rază de luceafăr
Punem muguri la stihar.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihoză profundă
sunt ploaia de emoții anunțată-n prognoză
mă întind peste munți că un curcubeu
viața mea complicată vreau să fie roză
să nu simt bătrânețea cum mă apasă greu.
răspândesc în lume zilnic câte o doză
de optimism crescut în cuib de stea
îmi spăl chipul cu rouă de pe tuberoză
în paradisul minții să simt dragostea.
în palmele timpului mă simt o mimoză
cu fluturi în piept dansând iubitori
îmi imortalizez fericirea în poză
alături de prietenii ocrotitori.
poezia inimii magnifică psihoză
o răspândesc în lume pentru visători.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa simpli
Așa de simpli, așa de goi
Așa mă știu pe mine
Cununa apelor din ploi
O simt în piept la mine
Așa de aspru, așa de stins
Te văd din depărtare,
Căci timpul ne e de prisos
Și ancora dispare.
Așa de goi în văzul lor
Când inima ți-e casă
Te-aș strânge strâns
La pieptul meu,
Tu pasăre măiastră.
Așa de simplu parcă-mi ești
Tu odă a bucuriei
Suspină roua printre flori
Și sufletul din mine.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rouă și timp, adresa este: