sperieturi

Dihorul

Învechită-n tâlhărie,
Meseria bine-şi ştie
Fiara nopţilor adânci
După pradă şi pe brânci...

Izmenindu-se a tigru,
Speriat de-un cucurigu,
La coteţe îndrăzneţ,
Că la bâtă n-are preţ,

Pentru puii de găină,
E-o sălbatică jivină...

Pentru noi – ghiciţi uşor –
Ce să fie? Un dihor.

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

prinde ce dau
cuvântul
pictat de mine
aruncă de pe el
culoarea
pusă de mine
dezgolit el devine nud
se opreşte
zăpăcit şi speriat
în jur se uită
te vede şi zice
te vreau

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să mor

dacă pleci
pune-mi o perfuzie cu morfină
câte un strop pentru fiecare ceas
moartea nu vine
în plic recomandat
fumul ţigării
s-a speriat de tine
sfidând vidul
otrăveşte-mă
timpul nu mai are răbdare
viaţa e singura dorinţă
pe care n-am ştiut s-o trăiesc
am învăţat
să mor în fiecare zi
iubindu-te...

poezie de Denisse Huzum
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eu te iubesc

Mi-am întrebat inima dacă te iubeşte
Şi mi-a spus că e obosită şi puţin speriată
Mintea mi-a răspuns că nu e moral
Sufletul a zâmbit
Experienţa - otravă
Trecutul – epavă
Viitorul - greu
Din mine, te iubesc doar eu.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (25 noiembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulgata

Aproape că-mi părea dulce bătrâneţea
mâinii mele drepte
îngropate-n hârtii
până la osul frunţii.
Simţeam pe suflet
gustul înţelepţiei şi al duratei
când uriaşul idol de lut
mi-a umplut cu barba lui
ferestrele
spunându-mi în
vulgata
zeilor:
Stau numai o clipă,
să nu te sperii,
stau numai până
te naşti!

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea oglinzii

Cînd se sfârşesc iubirile,
rămâi din nou, doar cu tine
şi te sperie faptul
că nu te mai recunoşti...
Eşti de fiecare dată
o altă fiinţă
şi numai o nouă oglindă
va face să te regăseşti.
Şi, ce chip frumos răsare
din focul noii iubiri!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul păzitor

Sunt vulturul
rotitor
deasupra munţilor
iar teama
fuge-n trecut,
speriată!
Alături,
zâmbeşti enigmatic
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine,
pasăre rară
şi nu voi mai privi
niciodată în abis
ci numai
cerul,
casa mea şi a ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de strut

Cu capul scos din găoace
ca un breloc,
Sfîntul Ioan se desface
speriat de ceas şi de loc.

E ud şi gălbui. E năduşit.
Ghearele încă nu i-au ieşit.
E supărat
ca un butuc fără spiţe.
Încă nu i s-a stîmpărat
nimbul de musculiţe.

Încrîncenată clipă!
Captivă în zgîrciuri, sub za
prima aripă
întemeiază gestul de-a boteza.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din totdeauna

Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură

Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea

Singur
ca
anul
acesta

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

M-am trezit cu mine lângă mine
Şi m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să ţeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!