Poezii despre strigoi și viață, pagina 3
(Pseudo)oglinzi
locul unde niciodată amintirile
nu sunt lăsate să apară
un fel de talpă strivește
dreptul elementar
de a intra în memorie
mână de femeie cu brățară și copac
mersul ei printr-un poem cu micsandre și palmieri
în țipăt de păsări stranii apariții endemice
într-o lume heavy-rotation
fără prea multe scrupule
mormintele țin oameni vii
strigoi împotriva propriei decizii
liniștea lor desființată
în desfrâul frenetic de afară
se înserează de aprilie
cireșii își poartă durerea în jos
fructe grele-însângerate așteptând
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se umple lumea de neologisme
Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare
S-a resemnat Veneția din veac
Și sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Și nu știm ce ne-aduce viitorul
Suntem de stele mai aproape
Dar și mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi
Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Și nu mai ai cu cine să te-asameni
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Babylon
tragedia veritabilă a omului contemporan
este discreditarea tragicului prin indiferență
veritabilă de asemenea
este combinația dintre nevoie și insuficiență
soluția mereu omnipotentă
este virulența
în ecuația determinismului
valența
creează nonvalori
căutătorii de comori
descoperă incompetența
certitudinea infailibilă a sufletelor noastre ruginite
este colecția de vise necitite
preludiul este salvarea unei lumi inerte
doar morțile sunt certe
și grăbite
incoerent
omul se zbate în angoasa cuaternară
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul rând
sunt pribeagul rătăcit printre voi
un suflet lovit, apoi strivit
e inutil și trist aici
în lumea celor care nu cuvântă
e multă jale și durere
copii plâng pe străzi amputate
familii se destramă
se poate...
sigur se poate
în țara care nu mai este
nu am aflat nimic
ce să aflăm
când nimic nu căutăm
îndurăm în neștire
fără a da de știre
să dăm de știre cui
nu avem cui
mai bine poți
să o pui în cui
al cui
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vând țară
Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta țipăt cenzurat,
ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat
ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeți de soi.
Ce poți să-mi dai acum, tu, mie, când ești în lada de gunoi?
Atâta zbucium și prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,
de zici că-ntreaga Românie e doar amestecul corupt
din care toți se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,
copiilor ce vor petrece o zi pe an în țara lor.
Atâtea vile cu piscină, atâta hrană la gunoi,
de suntem țara cea divină unde trecutul e strigoi,
ne pasă mult de-orfelinate, dar de fațadă, nu real
ne-am implicat cu toți în toate, dar nu în faptă, doar verbal.
Ne acontăm vacanțe scumpe, avem la poartă trei mașini,
ipocrizia-n noi erupe când ne dăm mari printre străini,
ne înjurăm direct în față că suntem neam de șarlatani,
filozofăm concis de viață. însă privim doar către bani.
[...] Citește tot
poezie de Adina Velcea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng gânduri
în mine țipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată și dirijată
de ani și ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
și sună și sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputință și umilință
o lume tristă
vise, speranțe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simți
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-am legat gura de tăcere
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima gândului
în mine țipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată și dirijată
de ani și ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
și sună și sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputință și umilință
o lume tristă
vise furate, speranțe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simți
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-au legat gura cu lacăte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblioteca în alfabetul morse
Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheață,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viață.
Cu țipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniți deținuți,
Ne sfâșie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noștri pierduți.
Deșarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne mușcă, năpârcă,
Și zile schiloade se duc șchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.
Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit ușurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroși că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noaptea Valpurgiei
Motto: "Ghicit în palmă. Bobi. Cafea. Tarot.
O să murim cu toții, asta-i tot."
Târziu am învățat, din școala vieții
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictând cu semnul "Interzis" pereții
Tot timpul la respect să-i ții pe draci.
Nu-i bine să te duci la vrăjitoare
Puterea lor nu-i de la Dumnezeu
Tovărășia lor amăgitoare
Te osândește la păcat mereu.
Nu crede-n ele, fugi mâncând pământul
N-au ajutat pe nimeni, doar minciuni
Fii bun creștin, respectă-ți jurământul
Să nu sfârșești la casa de nebuni.
Țigăncile cu salbe mari, de aur
Îți află punctul slab de la-nceput
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre strigoi și viață, adresa este: