Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

fantome

Poezii despre fantome

149 de poezii despre fantome.

Heinrich Heine

Ceața toamnei, vis de jale

Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.

Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.

Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.

poezie celebră de (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
În alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Celei misterioase

Atâta am visat la tine încât îți pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu și să sărut pe această gură
nașterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că brațele-mi obișnuite, când
îți strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Și că, în fața
aparenței reale a ceea ce mă bântuie și mă
stăpânește de zile și ani, aș
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanțe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparențele vieții și iubirii
iar ție, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ți-aș putea atinge fruntea și
buzele mai puțin decât cele dintâi buze

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Harold Pinter

Stafie

Am simțit niște degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula

Buzele erau și aspre și dulci
Cineva parcă mă săruta

Oasele mele vitale gata să se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva

Era un chip pe care îl știam
Un chip și blând și încruntat

N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschiși pielea albă

N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna și i-am atins obrazul.

poezie clasică de din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluță
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
În alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Rătăcire

O rătăcire disperată
m-a căutat printre fantomele
trecutului său mărinimos,
și m-a găsit deshidratată
de marea iubire,
ce cândva-i purtam.
respinsa mândria mea rănită,
cu eleganță femeiască,
rătăcirea rătăcitoare
ce a rămas uimită,
și doar în amintire mea iubită,
cea fost, a fost, cândva.

poezie de (10 ianuarie 2006)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umerii cuvintelor

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.

Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.

poezie clasică de din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cartea "Ospatul de aur" de Stephan Roll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 27.46 lei.
Marin Sorescu

Scară la cer

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus!

Deși am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte,
Pâș! Pâș!

poezie celebră de din Puntea
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
În alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Cartea "La lilieci" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -49.00- 39.20 lei.
Costel Zăgan

Elegia bucuriei

De tristețe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun

N-am cuvinte ce să spun
eu poetul Dumneavoastră
zice-se c-aș fi nebun
cresc fantome la fereastră

Eu poetul Dumneavoastră
când tăcerea dă în muguri
cântece de inimă albastră
de tristețe iar mă bucur

Dar cuvinte n-am să spun
că destinul mi-e ne-bun

poezie de din Cezeisme II (15 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
În alte limbiTextul original este scris în limba română.

Fantome de mătase

Speranțe rătăcite sculptate-n abanos,
Udate pe furiș cu lacrimi efemere,
Dorințe plămădite în suflet dureros,
Speriate-n taină plâng ascunse în tăcere.

Iluzii spulberate de-al vieții tainic mers,
Cavou de mucegai pe sufletele arse,
Medalii ruginite pe față și revers,
Ca plată risipind fantome de mătase.

poezie de
Adăugat de Ioan Gelu CrișanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Lumea e un ecou etern

Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai răsare,
Totul e beznă și întuneric
În lumea asta atât de mare!

Oamenii sunt ca niște stafii
Fără suflet, fară minte,
N-au altceva decât
Un grai, fară cuvinte.

Tot învăluit în ceață,
Pământul parcă e un infern
Oamenii sunt morți,
Chiar dacă sunt în viață.

Lumea e un ecou etern!

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Crinul Phoenix

Mai mult pasăre și restul tăcere
salve de fantome fagure de miere

Te mai știu iubito singură de tot
să te cânt cu noaptea zău abia mai pot

Căci din puritatea ce m-a legănat
mi-a rămas cuvăntul care-ți este pat

poezie de din Caiete botoșănene (aprilie 1985)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
În alte limbiTextul original este scris în limba română.

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu poezii despre fantome, adresa este:

Distribuie
 
 
Creează cont | Ai uitat parola?
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai veche atestare a ideii că ar exista viață după moarte? Răspunde acum!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook