superlative şi victorie

Poruncile paradoxale

Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti.
Iubeşte-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse.
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi.
Caută succesul, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine.
Fă binele, oricum.

Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil.
Fii onest şi sincer, oricum.

Marii bărbaţi şi marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâţi de bărbaţi mărunţi şi femei mărunte cu minţi mărunte.
Gândeşte în stil mare, oricum.

Oamenii îi favorizează pe perdanţi, dar îi urmează numai pe învingători.
Luptă pentru câţiva perdanţi, oricum.

[...] Citeşte tot

poezie de Kent M. Keith (1968)
Adăugat de Chitic Lenuta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireş japonez înflorit

cele mai mari victorii sunt chiar acele jocuri în care ai fost înfrânt
iremediabil distrus de propriile argumente
tocmai atunci când erai poleit cu certitudini

adevărata lumină îl îmbracă pe cel învins
desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireş japonez înflorit
cum seva materialităţii
maternă

coborând în celălalt
un cer mai deschis către implozia finală
un scut de care te izbeşti
înainte de a străpunge universul
către revelaţie
prin durerea voluptuoasă a unui adevăr ce se stinge

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (25 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea interioară

îmi ascult mereu vocea interioară
mi-e sete de Lumină ca de Izvor sacru
în suflet am iubire cea mai sfântă comoară
eu n-am creat în lume nici un simulacru.

mă trezeşte în zori cântec sublim de mierle
mirările lunii le mai resimt şi eu
zâmbetele stelare se transformă-n perle
minunile nopţii le-am admirat mereu.

cred în mine cum cred în Dumnezeu
ca să înving moartea îmi trebuie curaj
vechi arme de luptă dorm într-un muzeu
arma mea-i cuvântul desprins din miraj.

poezia e mândria sufletului meu
cu minunaţi poeţi ce-i am în anturaj.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce nebunie

Iubirea e un soi de nebunie,
Te pomeneşti zâmbind fără motiv,
Lumea întreagă-ţi aparţine ţie
Şi mergi pe drumul vieţii instinctiv.

Iubirea-ţi poate fi prieten fals,
Ce te înşală şi îţi joacă feste,
Pluteşti suav şi dulce ca-ntr-un vals...
Deodată te trezeşti că... nu mai este!

Iubirea, taină a filosofiei,
Cu ea nu poţi, fără ea nu se poate,
La inimă, culmea radiografiei,
La final, un morman de frunze moarte.

Degeaba lupţi, te zbaţi, nu ai scăpare
Speri, raţiunea, de-ajutor să-ţi fie,
Te va învinge, ca pe fiecare,
Iubirea, cea mai dulce nebunie!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Când primăvara ghioceii îşi mângâia,
Tu ai plecat şi mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu şi-acum ocrotitor.

Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ţi-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud şi-acum şi încă îl mai iubesc.

Nu ţi-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoşi şi fericiţi,
Destinul vieţii nemilos ne-a despărţit.

Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Şi–o ţin la pieptul meu ca pe-un Sfânt talisman,
Cu care înving uşor în lume orice duşman.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (5 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, femeie...

Tu, femeie, al cincilea anotimp
Tu, care procreezi făpturi divine,
Eşti cadoul cel mai scump
Izvor de binecuvântări creştine.

Ai chipul cel mai blând pe-acest pământ
Cuvântul "mamă" ţi se potriveşte de minune,
Îţi ţii pruncul la piept, e tot ce ai mai sfânt,
Îl protejezi cu dragoste şi-afecţiune.

Parfum de fericire împrăştii-n jurul tău
În mirul dăruirii prefaci tot ce atingi,
O vorbă bună ai chiar şi pentru călău
Pocalul iubirii-l oferi, şi-l învingi.

Eşti jertfă sigură pe-altarul durerii
Şi totuşi ai puterea să zâmbeşti,
Joci rolul principal pe altarul iubirii
Tu, dulce femeie, mulţi ani să trăieşti!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peleg Poaque

Caii şi oamenii sunt aidoma.
Am avut odată un armăsar, Billy Lee,
Negru ca o pisică şi svelt ca o căprioară,
Cu flăcări în ochi, gata de start;
Putea atinge cea mai mare viteză
Dintre toţi caii din Spoon River.
Dar chiar când te-ai fi gândit că nu mai poate pierde,
Conducând cu un avans de de cincizeci de metri sau mai mult,
S-a ridicat pe două picioare, a aruncat călăreţul
Şi a căzut peste el, care atârna de scară,
Făcându-l, pur şi simplu, bucăţi.
Vedeţi, calul era o fraudă perfectă:
Nu putea învinge, nu putea munci,
Era prea uşor pentru plug sau pentru tracţiune.
Iar când am încercat să-l călăresc – well,
A luat-o razna şi m-a ucis.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, te aştept

fumez îndelung o ţigară cumpărată
la Alma-Ata (pentru mine
Alma-Ata nu este decât o altă planetă,
aşa cum este pentru tine,
de exemplu, Adevărul)
urmăresc cum cauţi, zile
şi nopţi, planuri celebre de evadare
şi ocupare de noi teritorii
(cel mai probabil, în formă de cerc,
aşa cum fac câinii pentru marcare)

în sfârşit,
la sfârşitul acestui viciu divin,
rotocoale de fum se destramă şi te văd
Făt-Frumos, cavaler de infanterie
cu cea mai sensibilă mustaţă
la tot ce înseamnă preţ al libertăţii

şi îmi trece prin cap un gând rău,
foarte rău, pentru o vinere seara,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi Crăciunul

E iarăşi Crăciunul şi-afară nu ninge,
Natura e-n grevă se pare,
Şi focul în sobă trosneşte şi plânge
Şi-n mine se naşte-o-ntrebare:

Încotro ne-ndreptăm cu atâta mânie?
Bunătatea din oameni se stinge încet,
Ne conduce invidia şi-i lăcomie...
Unii cred ca au la viaţă, abonament.

Suntem trişti, singuratici şi-n inimă goi
Şi ne doare, şi ne încearcă furia...
Nu mai ştim să ieşim din atâtea nevoi,
Dar continuăm să promovăm prostia.

Totul în jur e astăzi minciună şi ură,
Totul e fals zub zâmbete hâde,
Iar cei ce mai au o fărâmă de suflet
N-au puterea ceva să mai schimbe.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru început

Uneori pare că traieşti în zadar,
Şi viaţa nu-i mai mult decât o casetă uitată într-un bazar,
Uneori pare că se stinge şi Marele Car.
Iar lumina ce-ai văzut-o atât de înfloritoare,
Nu e mai mult decât o lumânare, ce nu mai are mult si moare.

Chiar si pasărea phoenix se culcă uneori tristă în ploaie,
Iar penele şi focul I se-nmoaie,
Ochii încet I se-nchid, ghearele de infinit nu I se mai prind,
Chiar si vidul, uneori este doar vid.

Recunosc, şi eu am un destin nescris,
Întâmplări ce se petrec ca în vis,
Însă dincolo de lume, chiar şi de mine,
Sălăşluieşte fiinţa de foc a tot ceea ce am scris.

Pentru început,
Chiar de întunericul este profund,
Îţi dăruiesc un zâmbet alături de cea mai bună felie de gem cu unt,
Chiar de nici o stea nu se vede, nici măcar un orizont,

[...] Citeşte tot

poezie de Costin-Alexandru Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!