Poezii despre Waterloo
9 poezii despre Waterloo, locul bătăliei pierdută de armata lui Napoleon Bonaparte în fața armatei celei de-a Șaptea Coaliții, aflată sub comanda ducelui de Wellington și a feldmareșalului von Blücher.
Erezie de bronz
Peste capetele noastre înfierbântate
un băiețel de bronz face pipi E noap
te și prin lunetă admir Bătălia de la
Waterloo De pe lună istoria-i ca o
apă trecut prezent și viitor simple
valuri Autre chose Je perds mon
temps tu perds ton temps
Tout le monde y gagne
O fetiță de aur face kk
Merci
mademoiselle
Merci
monsieur
avec plaisir
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezie de bronz
Peste capetele noastre înfierbântate
un băiețel de bronz face pipi E noap
te și prin lunetă admir Bătălia de la
Waterloo De pe lună istoria-i ca o
apă trecut prezent și viitor simple
valuri Autre chose Je perds mon
temps tu perds ton temps
Tout le monde y gagne
O fetiță de aur face kk
Merci
mademoiselle
Merci
monsieur
avec plaisir
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Waterloo
În fiecare dimineață
Mă întorc dintr-o cruciadă
Mai oboist decât soldatul
De la Maraton.
În fiecare dimineață
Mă întorc dintr-un război
De o sută de cărți,
Cu privirile hăituite
De Biblioteca din Alexandria.
Am purtat lupte grele
În Galaxia Guttemberg
Unde fiecare sărutare a ta
Este o rană adâncă pe trupul zăpezii...
N-am învins niciodată!
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soldățelul
mic conduce armata
cea mare și fiecare soldat
are în raniță
bastonul de mareșal
inspectează trupele îngrijorat
de atâta ploaie de atâta waterloo
îi privește îngrijorat micul
(s)o(ldă)țel e chiar împăratul
garda veche e ne
învinsă de douăzeci de ani
disprețul lor față de pru
saci
e mare ocazia să se răz
bune ar fi hainele uscate
șifonate sau nu
luneta a
duce aproape dușmanul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După prânz
Pe Podul Waterloo unde noi ne-am spus la revedere
Condițiile meteo au făcut să-mi curgă lacrimi de durere.
Le-am șters cu dosul mănușilor din lână împletită
Și-am încercat să pretind că nu-s deloc îndrăgostită.
Pe Podul Waterloo încerc să cred că nu s-a întâmplat nimic nasol.
În vremea asta tu ești plin de șarm și de alcool.
Dar tonomatul din mine îngână-un cântecel
Care spune cu totul altceva. Cine-a greșit oare, eu sau el?
Pe Podul Waterloo cu vântu-un păr ceva mă-apasă;
Sunt tentată să eludez. Ești prost. Nu-mi pasă.
Deși capul se descurcă foarte bine, totuși, inima-i șeful, am oftat
Trebuie să admit asta, chiar dacă nu-mi ține de cald.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara ultima Boll
Câmpuri condamnate la o veșnică nerodire,
Locuri fără de speranșă, omul cu șapca roșie
Face un semn magic, pe tăblie scrie Waterloo,
Dar Napoleon nu este nicăieri, o bătrână
Cu un pachet mare în mână, de ziare,
Învelit cu un halat rupt, dispăru după colț,
Pe Strada Principală, străjuită de case vechi,
Vandalizate de vânturi și ploi, perdele galben-verzui
Se zbăteau în vânt, un zid negru apărea intermitent
Între case, o fabrică părăsită încheia defilarea,
În depărtare, pe un deal, un portret gigantic,
Reprezentând un chip surâzător, roșu în obraji, privire vicleană,
Sub el scria "Trăiască viitorul".
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sindromul Waterloo
trecutul nostru înseamnă
reflexele urmei
iguana pe nisipul memoriei
electrocutată de un fulger banal
fiecare nor înfipt în obiecte ce te-nconjoară
umbrele trupului
oase
ziduri albite în capitelii dorice
inima precupeață
tocmindu-se prea mult
gândul
un spin în călcâiul clipei
amanda
când te privesc se-ntunecă lumea
se întețesc în piept trapuri galactice
lumina foșnește peste tăblia dormezei cu arcuri
gustă fagurii visului
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Am cunoscut tăcerea mării și pe cea a stelelor,
Și tăcerea orașului când doarme,
Și tăcerea bărbatului și-a fecioarei,
Și tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăcește prin cameră.
Și întreb, pentru-a înțelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpește odraslele.
Iar noi amuțim în fața aceleiași realități
Nu mai putem vorbi.
Stând în fața băcăniei,
Un băiețaș curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ți-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Și spune," Un urs a rupt o bucată din el."
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă
Ridicați movile înalte de corpuri la Austerlitz și la Waterloo.
Îngropați-le apoi și lăsați-mă să-mi văd de treabă
Eu sunt iarba; acopăr totul.
Și ridicați-le înalte la Gettysburg,
Și ridicați-le înalte la Ypres și la Verdun.
Îngropați-le și lăsați-mă să-mi văd de treabă.
Doi ani, zece ani... și pasagerii întreabă șoferul:
Ce loc este acesta?
Unde ne aflăm?
Eu sunt iarba.
Lăsați-mă să-mi văd de treabă.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Waterloo, adresa este: