Poezii despre suspans, pagina 3
Sărutul primului dans
Mi-au amuțit privirile flămânde
și s-au pierdut pe loc în ochii tăi,
pe buzele, petale sângerânde,
ce au aprins în mine vâlvătăi.
În părul tău se ascunsese-o rază
și-ți mângâia zulufii jucăuși,
copii uitați de mama ce-i veghează
în lumi pe unde-aleargă, nesupuși.
Și mi-am umplut privirile cu tine
de mi s-au revărsat pe trupul tău,
și-au tot căzut, căci nu puteam susține
un gând atât de bun și-atât de rău.
Cu mâinile-ți frumoase, delicate,
am depășit momentul de suspans
când le-am luat și, cu seninătate,
le-am sărutat ca pentru primul dans.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadrilul homarului
"N-ai vrea să mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin și mă calcă pe coadă, frățioare.
Ia, privește cât de iute trec homarii și țestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiș nu vrei să vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, nu-i așa că vii la dans?
N-ai idee ce plăcere vom simți, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luați și aruncați în mare!
"E departe, e prea departe! Și-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulțumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un țărm, știi, de cealaltă parte-a mării, tot așa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franța pentru cadril și vals
Nu te lăsa, iubite melc, vino și tu cu noi la dans.
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, nu-i așa că vii la dans?
poezie clasică de Lewis Carroll din din Alice în Țara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans pe tabla de șah
Sunt regele negru pe-o tablă de șah,
Păzit de oșteni ca un mândru rajah,
Am turnuri în jur, iar nebuni printre cai
Se mișcă-n zig-zag într-un jalnic alai.
Sunt singur acum, stau retras, umilit,
Căci, fără regina pierdută-n gambit,
Am slabe speranțe să pot câștiga
Partida pe viață ce, iată, e grea.
Și, totuși, sunt rege, aștept un răspuns,
Și tot ce-am făcut pân-aici e de-ajuns
Ca dama de alb ce m-atacă mereu
Să pice-n capcană și... jocul e-al meu!
Dar ea se ferește, stăpână pe dans,
Se-nvârte în juru-mi, mă ține-n suspans,
Ea crede că-i tare, mă vede în crah,
Și zburdă, voioasă, pe tabla de șah.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare pe pământ
Petale, spini, sincer nu știu,
Sufletele se transformă în beton,
Sărutul tău e pierdut în deșert...
Te văd, nu ești, te simt,
Povești aș scrie,
Dacă tu ai... crede.
Odată un înger a vrut suspans,
Și-a tăiat aripile și a venit pe
Pământ.
În cădere liberă a spus:
Vreau să trăiesc!
El a ajuns pe pământ
Și a rămas nemuritor.
Singura lui căldură venea de la soare
Iar noaptea părea
Un iad puțin mai cald.
Aripile lui au rămas în cer
Și au găsit o altă pereche de aripi
Alături de care să zboare
Prin nori, furtună și cer senin
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnificații
Semnificații
Cu șapte inimi în piept, salut din văpaia rodiilor
suspansul cuvintelor pipăind văzduhul.
Cu un salut simplu,
se ridică etruscii din înțelepciunea rafinamentului.
Stau cuvintele mustind de sens la gura momentelor,
gata de revelații, ca niște extratereștri
care au deprins gustul încrederii
în virilitatea necuvântării la ceasul tainelor.
Stau la hotarul dintre lăuntru și afară,
fac balet pe linia gândurilor.
Din cerdacul tăcerii, se zărește coada semnificațiilor.
Din spațiul acesta netulburat de strigăte,
din care nu răzbate gelozia cedrilor,
cu puteri învinse de gingășia cântului,
se balansează ca într-un dans tobele
ce bat hierofania inimii, ritmul vieții.
poezie de Iulia Dragomir (17 martie 2021)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pană și carte
Pe-un teanc de cărți, o pană suspendată,
Își picură secundele în vers...
Lucea de plâns. Lucirea de-altădată,
Își auzea ecou-n univers.
Trohei și iambi se-ngrămădeau degrabă
În vârful ruginit de așteptări.
Un bătrânel își număra în barbă,
Poemele-nșirate pe culori.
Poem grăbit, lângă o lampă-n noapte,
De veghe unei limbi uitate parcă,
Își alunga tăcerile din moarte...
Căci mai avea-n volum puțină treabă.
Suspans și taină, vorbe și lumină...
În rest, atâtea foi îngălbenite.
Azi sticla de cerneală e virgină,
Cuvintele, în ea, sunt arcuite...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mine aproape
intangibil tot fug prin nefoloasele vieții-n stil
ori prin multele frunze date în exagerări
sub un cer scufundat într-un nimic
cu bolborosiri de stele.
eu, autentic translucid și-n roz subtilizat,
încât nicio adiere, nici măcar a suspansului,
nu este în stare a-mi deranja alcătuirea
prin orașul acesta cu margini subiective.
știu că atestatul de fugară fugă
mi-l vopseam prin dreptul surâsului străin
sub o apăsare de naivă închipuire.
destul, mă bucur de bocancii extrași
din nervosul calm parcă
al dimineții absurde
ce tot cântă pe lângă fiecare
de nimic temându-se,
nici măcar de triumful unui impas.
am înțeles lacrimilor trebuință
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rolul vieții
Se joacă astăzi comedie,
În rolul principal eu sunt;
Jucând scena cea mai hazlie,
Nicicum n-am ultimul cuvânt.
Joc dramă, însă, de o viață,
Interpretez totul sublim -
Romeo fără de speranță
Sau vreun ibovnic anonim.
Nu mi-e străină acțiunea -
Necazul îl strivesc în piept;
Mi-e dificilă misiunea
De-a fi pus strâmb și-a pune drept...
Suspansul e, de bunăseamă,
Un rol rostit silabisit
Când așteptările mă-ndeamnă,
Dar nu primesc ce mi-am dorit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 mai 2014)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la argintiu
fac un semn
las minimul spațiu
și acestei aberații
să se manifeste
nu sunt indiscretă
nu vreau cu orice preț
să intru în amănunte
privirea de ansamblu creează
cadre aproximativ acceptabile
cu deșert ridicol străbătut de foști beduini
o cafea la nisip și turbanul meu orange
de la care, necomplexat, își trage un soare instinctele
întâmplarea rămasă în suspans noir pe la miezul-nopții albe
respir respir respir cu fața la răsărit fac briză 2-3 păsări ample
o femeie sau o leoaică îmi traversează centrul echilibrului
proba de foc impune imaginație
jocul acesta de dezlipire a vălului
de pe realitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vertiginos
Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.
Chiar dacă uit de azi pe mâine
Și doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.
Și în păreri de am motive
Cum câinele de arțăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.
Am simțul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să știu de e rahat, magiun...
Și să nu-nghit vertiginos.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre suspans, adresa este: