Poezii despre timp și visare, pagina 3
Tăcere
Peste păduri licăre palidă olac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins -
Se frânge-o inimă - nestins
Valul ridică ceața din zăcere
Tăcere peste tot tăcere.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abisele
Dacă între oameni e întotdeauna o punte,
e, fiindcă, sub ei, se cască abisele
cu ochii închiși. Zilele-s strivite
de caii negri ai nopților crunte.
Zilele! Ferestrele voastre le acoperă visele.
poezie clasică de Stephan Roll din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obraz de lună
Îți mângâi obrazul de lună,
Obrazul de lună,
Feriga părului, fildeșul trupului,
Feriga părului.
Visele tale prin mine le treci
Negre și reci.
Stâncile tale de var și mărgean
În mine le clatini ca-ntr-un ocean.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp interzis
Hai, vino, e timpul să rupem din timp
bucăți prețioase și clipe de vis,
să-l facem să creadă că-i alt anotimp,
în care nimic nu mai e interzis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din negura timpului apărut,
la porțile Olimpului am bătut.
Porțile larg s-au deschis
și am împlinit un vis.
catren de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa vorbirii
Câteodată însuși cuvântul se împietrește
în timp ce timpul împietrește.
Câteodată ți se face dor
de visul cu stele al altcuiva.
Când un adolescent sărută o adolescentă
scuipă-ți ochii cu care-i vezi
și răsare-ți inima
și umple-ți-o cu viața altora
cum soarele umple întunericul
cu lumină.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Spânzurat de aer printre ramuri
se frământă în mătasa-i
un păianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui și
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăznețul
și s-azvârle.
Și mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu...
Eu știu că ești acolo, undeva...
Visezi și tu, mai bună viața ta,
Pe frunte, sărutarea să îmi dai
Și-alături, suflete să-mi stai.
Adorm cu perna-n brațe, uneori.
Pe ea, în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, tu, tandru vis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
In zori
singurătatea somnului.
planuri de vise date peste cap
la trezire
pielea arsă de trăiri onirice
se desprinde și construiesc
o vilă din ea
am acceptat propunerea papucilor
făcută de dimineață
să cobor din pat
hotărâtă a viețui în timp real
ne despărțim
poezie de Mariana Tanase
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor moștenit de Dor
Să-ți fie dor de cineva,
Încât să nu mai știi de tine,
Să te gândești altundeva
Decât unde un cap te ține.
Un cap de ață, ca o zestre
Pe care n-ai mai da doi bani,
De ți s-ar face la ferestre
Un semn, visat de-amar de ani.
Ce dulce vis, ce interzis
Amor, moștenitor, ce dor!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (8 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și visare, adresa este: