Poezii despre viață și vorbire, pagina 3
Ora trei
Târziu în noapte te aștept
E ora trei, e ora Ta
Țin cartea cu vrăji strânsă la piept,
E lună plină, e seara Ta.
De îmi vorbești prin vânt, nu știu
Un vânt ciudat, de vreme rea
E frig, e noapte și târziu
La ora trei, în noaptea Ta.
Și da, chiar dacă am greșit
Să-ți dau destinul, viața mea
La ora trei, mereu voi fi
Stând la răscruce-n fața Ta.
poezie de Alin Ojog (25 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gânduri
trăim în zdrențe de speranță
schelete vii prin hrube triste și pustii
sparg gânduri de zidurile lumii
voi vorbiți de mari proiecte
eu vorbesc despre săraci, despre boli, despre iubire
despre oameni cu suflete sângerânde
ochii stinși și goi, de trăit în noroi
ani chinuiți, ani schingiuiți, ani schilodiți.
zâmbesc doar cei ce mai suspină
și plâng pe treptele durerii acei ce nu au nici'o vină
timpul este pustiu și gol, în mâini lacrimi și nămol
nu mai știu, odată au fost vii
îmi este dor de zborul unei ciocarlii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa cea repede
S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire.
Au zis de fluture că este
o respirare,
de cartof, de porumb și de prună,
strigăt de nefiind,
la fel de porc, de capră și de lună,
fel de mestecând.
Ei n-au știut nici să citească
leul în alergare,
că literă preeste și zeiască.
N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viața prea singura
ce ni s-a dat...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii lui
Primește-mă, tăticule, să dorm la pieptul tău,
Zâmbește pentru mine și fii liniștea mea,
Tu nu îmi spui prea multe, dar văd că-ți merge rău,
O să vorbesc cu mama, să văd ce-mi zice ea.
Să nu renunți la mine, să stai, să mai aștepți,
Străine-n viața mea te rog să nu-mi aduci,
A ta va fi răsplata în lumea celor drepți,
Între tine și mama din nou de-o să mă culci.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni în tăcere
oameni care nu vorbesc
oameni care obosesc oameni
care se plictisesc
oameni care cerșesc
mai nimic, dar mai animat decât viața
niciodată trăită, orbesc
la primele fiole de lumină
turnate-n ochii lor! încă a
plecați adânc în timpanul tăcerii
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitate
Iubire între inimă și inimă nu se mai află nimic.
Vorbirea și cuvintele s-au născut din dor,
Reproducere a gustului real.
Cel care gustă știe,
Cel care explica, minte.
Cum ai putea descrie forma adevarată a Ceva
Din a cărui prezență ești exclus?
Dar tu, totuși, în care ființă exiști?
Și cine trăiește ca semn al călătoriei tale?
poezie de Rabia al Basri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciferarea legii
Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
și nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieții mele și vieții lui "Sunt".
În teritoriul ochiului meu violent,
îți ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.
Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
și în fiori.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciferarea legii
Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
și nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieții mele și vieții lui "Sunt".
În teritoriul ochiului meu violent,
îți ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.
Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
și în fiori...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut o barcă
mă doboară tăcerea
din mine, din jur
am plecat de aici
când trebuia să fiu
eram damnatul din cetate
când m-am întors
nu m-am regăsit
o lume însângerată în jur
viața asta, o epavă ciudată
ce se târăște prin agonica lume
nu mai aștept nimic
ce să mai sper
o viață de lacrimi
privesc în jur
și mă cutremur
mă ucide suferința
corbi pe drum
croncăne pe cer
am vorbit cu ea
mă așteptă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna țării mele
Noi cu dânsa ne-am născut,
Ca un popor destoinic
Și cu dânsa am crescut
Ca un reper statornic,
Noi cu dânsa am trăit
Și azi durăm prezentul
Tot cu dânsa am grăit
Și ne-am probat talentul
Am crescut cu ea gândind
Purtați prin abnegații,
Am admirat cu ea privind
Acele mii de constelații
Cine-i Doamna țării mele?
Pe care veșnic o cinstim,
În clipe bune, vremuri grele
Ea-i limbă sacră ce-o vorbim.
poezie de David Boia (17 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viață și vorbire, adresa este: