Poezii despre foc și noapte, pagina 36
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Föhn
Un bocet orb prin vînt, lunatice zile de iarnă,
Copilărie, încet se-năbușă pașii peste mărăcinișul negru,
Prelung bate clopotu-n seară
Și se prelinge noaptea albă,
Preschimbînd în vis stacojiu durerea și cazna
Ale vieții-mpietrite
În nici un fel spinul coroanei să nu părăsească trupul.
Adînc suspină-ațipit sufletul temător.
Adînc e și vîntul în arborii frînți
Și clatină făptura în plîns
A mamei prin codrul singuratic
Al mîhnirii ce tace; v-ați încărcat cu lacrimi
Voi nopți și îngeri de foc
Lîngă ziduri sfărmate, argintiu se sfărîmă și-un schelet de copil.
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Ploaia,
de ar reuși să-mi spele
gândurile zilei,
taina nopților nedeslușită,
șirul de ıntrebări urcate la stele,
rugile arzătoare
trecute prin palmele mele.
Ploaie
ımi ești chiar TU,
durere izvorâtă din iubit,
lacrimile mele, picuri reci
ce răscolesc prin nori
durere!
Tăcerile...
clipele toate când nu suntem doi,
dorul...
focul ce arde mocnit,
de-ar reuși să le spele cu o rafală de nori,
ploaia!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermii și El Dorado sau gândind despre America
Cea mai îndepărtată parte a întregului
trecut prin sabie și foc
rezistând cunoașterii;
cunoaște-te pe tine însuți se spune,
dar asta nu ți-e îndeajuns când identificat ești
cu groapa de gunoi
chiar tu, gunoiul aruncat la pubelă
chiar tu, viermele, chiar tu, mocirla,
delir al evidenței orbitoare.
Ah, această lumină părtașă la crimă!
Acestei orori trebuie să-i reziști
noaptea întreagă,
vorbind cu lucrurile mărunte
atât cât mai ai vreme
pentru că nicicând culmile
nu vor ajunge la pace
iar gândurile tale în această lumină
ar putea deveni reale
săbii hăcuindu-te în absența Femeii.
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă cu gardenii
Zorii de cenușă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peștera ferestrei luminează straniu
tremură-n leșie părul tău bogat
soarele își pune purpura de zdrențe
rege fără țară, imoral prelat
Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
țipă trist cocoșii, înălbind mesteceni
zgomotoși zidarii dimineții vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaștem vreme de un veac
Și cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi și de fragi era
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin
Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin,
Când luna-n ochii dânsei se topește,
și-n părul său o stea se adâncește
Ca o vioară lină și hidoasă.
Nu pot s-adorm zburdalnic prin venin,
Când ochii ei topiți n-au mai rămas
Iar zulfufii nopții au făcut popas
Într-o grădină vânătă și arsă.
Și-n acest cămin - parc-o ruină -
Sunt flăcări până-n cerul spulberat,
Și tu, roșcato; nu ai fost de vină
Că-n abisul tău, s-adorm, eu am uitat...
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertările
Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Și în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierți că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierți preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toți.
Și cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă noapte, trezirea din beție
La căderea galbenă-a amurgului
Petrecerea s-a spart,
Iar eu, greoi, sprijinit de-un prieten,
M-am întors acasă și m-am culcat.
La miezul nopții aburii vinului dispăruseră,
Risipți de-un somn bun
Eram din nou treaz.
În fața turnului, luna se ridicase din ocean
Acompaniind mareea.
Rândunelele, gata să-și ia zborul de sub grinzi,
Începuseră să gângurească.
Lumânarea de la fereastra mea,
Gata-gata să se stingă, și-a regăsit deodată flacăra.
Gândurile nu mi s-au limpezit până-n zori,
Iar în urechi auzeam îndepărtându-se încetișor
Sunete de viori și de flaute.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea
se sting flăcări în zare
e frig, e târziu și e toamnă
se scurge din candela vieții
într-o zi, încă o zi
eu caut lumina în bezna din jur
noaptea, urc stingher printre lacrimile cerului
purtând pe frunte coroană de spini
pășesc obosit printre astre
poet în psalmul înfrigurat al unui gând
mă strigă rănile din trup și mă plâng
adie zorii noi în palmă
sunt păcătosul ce caută în ceață crucea învierii
pășind sfios pe calea mântuirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire cosmică
O iubire cosmică fără de moarte
Galaxia cuprinsă de un foc glacial
Țesută din gânduri vise si soapte
Domină cerul urcă iubirea n astral
Dintr o lume reală să ajung in vis
Străbat zburand întregul văzduh
Urc pe scara ireală ajung in paradis
Paznic al noptii albe iubirea un duh
Este noaptea albă a minți luminată
Făclii de stelele albastre ce lucesc
Si carul mare falnic care mi se arată
Îngerul iubiri plimbat în carul regesc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este: