Poezii despre Sahara, pagina 4
Vis
De aș putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Și-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic și-apoi să îi iau scara,
Dezlănțuind în albii însetate
Izvoarele curgându-și apa vie,
Din șipote, scântei de feerie,
Aș împleti la gâtu-ți nestemate,
Iar din culori ce-n triluri se coboară,
Un pat aș ridica viselor tale
Cu așternut și perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,
Unde pe seară, sub aceeași Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte și mai bună.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus în Sahara
Curgea în tăcere pe dune apusul,
iar soarele-n zare părea tot mai greu,
cu raze de aur broda necuprinsul,
venind mai aproape de sufletul meu.
Sub tălpi tremura un râu fără prunduri,
și pașii deasupra cădeau tot mai moi,
soseau întrebări neștiute pe gânduri,
iar timpul venea peste timp înapoi.
Cu el aducea amintiri destrămate
rămase în urmă la margini de drum
sau puse sub lacăt în inimi furate
ascunse-n uitări redeschise acum.
Ajung peste gânduri în ritmuri păgâne,
cu ele-aducând un parfum neștiut,
când noaptea cu ziua încep să se-ngâne
la margini de oază, pe drumul pierdut.
Tăcerea plutește pe dunele goale,
cu umbrele serii căzute din cer,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic de mov
Se pierde printre-atâtea veri de ceară,
Pe câmpuri împânzite de culori,
Un pic de mov, o lacrimă de seară
Modestă, printre-atâtea alte flori.
Ascunsă în lăcașul de sihastru
Sub platoșa-i de spini pentru dușmani,
Tânjește după roșu și albastru
De-a lungul nopților atâtor ani.
Mireasma-i delicată naște ură,
Doar macii se apropie, timid
Să îi ofere câte-o picătură
De soare-n arealul lor algid.
Și singuratic își petrece vara,
În alte anotimpuri moare-ncet-
O clipă violetă în Sahara
Uitată într-o viață de ascet...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leul și valuta
S-a zvonit mai ieri că, undeva,-n savană,
Viețuia un leu cu-așa o mare blană
Cum nicicând n-avuse vreunul din strămoși!
Astfel că turiștii, foarte curioși,
Adăstară iute să cunoască fiara:
Stăbăteau cu ghidul, într-un jeep, Sahara,
Contra unei sume zdravene-n valută
(Un așa spectacol merita o sută).
Numai unul, poate, foarte curajos
Și sărac, pesemne, spuse: merg pe jos!
Doar că, din păcate, fiara sta la pândă,
Dornică de pradă, mare și flămândă.
Iar morala-i veche, dar validă încă:
Dacă n-ai valută, leul te mănâncă!
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate de aceea...
Știi, doar ce rană deschisă e țipătul nestrigat!
am auzit, că suferința e iubitoare de oameni,
chiar dacă poezia-mi împinge sângele în aortă,
tot iese un vers din rând și-ncepe să doară...
cu faptul că viața nu merge-napoi, sunt împăcat...
suntem un zâmbet amar într-o tristă sahara!
numai visul îmi spală sufletul și-mi netezește patul
Și iar cad în solitudinea mea sfântă!
(știi, cheile împărăției iubirii, se spune
nu se afli decât într-o singură viață!)
poate de aceea, murim de mii de ori
și nu ne naștem... încă!
13.02.2022
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Duminici (13 februarie 2022)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihuiesc stihuri spartane
Spaime slabe simt spasmodic,
Scâncete suspină seara,
Survolând sublim sahara,
Scuipă surâzînd sardonic.
Seve seacă sistematic,
Solitară surlă strigă,
Scrijelește Sfinxul siglă,
Surpă somnul simptomatic.
Singură sădesc stejarii,
Sap sub sâni semne savante-
Sclavă spusei simulante
Scriu sonate, scriu scenarii.
Scormonesc secrete sacre,
Savurând sonetul sării,
Scârțâie suitul scării,
Spre seninuri simulacre.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
De aș putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Și-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic și-apoi să îi iau scara,
Dezlănțuind în albii însetate
Izvoarele curgându-și apa vie
Prin șipote-n scântei de feerie
Din cheia ce-am topit-o nestemate,
Iar din culori ce triluri se coboară,
Un pat aș împleti viselor tale
Cu așternut și perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,
Unde pe seară, sub aceeași Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte și mai bună.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clevetitorilor (Im memoriam)
Veneau cândva, erau avarii,
Veneau cândva, erau tătarii...
Azi nu vin, că sunt aici,
Foști în vreme, venetici,
Ies pe geamuri, pe verandă
Și vorbesc de la comandă,
Căci se îngrămădesc străinii
Mai ales în jurul pâinii
Și înfulecă cu toții,
Criticând mișcarea roții. E un zeu
Dar le spunem ca la spân,
Păunescu e Român,
Must din țară, din pământ...
E un zeu, a fost un sfânt.
Nu loviți în el când nu e,
Astăzi el este statuie
Și oricâtb ar lătra câinii
Nu-i vin nici cât palma mâinii,
Mânca-i-ar sahara vieții,
Să ne ocrotim Poeții!...
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsirea tainei
Părăsim taina, revine cuvântul,
Sahara rănește pământul,
Pământul face amor cu eterul,
Luna păstrează misterul.
În delta-ncercării m-am simțit ucis
De-un zâmbet nestatornic venit din Paradis,
Ți-am păstrat rujul pe guler de cămașă
Când ai pătruns în mine pe-o rază uriașă.
O, îngere duios din tăinuita vreme,
Zborul plânge, aripa ta geme,
Tulbură lumânarea răsăritului
Singurătatea dureroasă a-nvinuitului.
Luna vorbește cu nuferi de dor,
Furia lacrimilor mă face să mor
Doar blând devorând nisip de Sahara
Trenul ruginit părăsește gara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit deschis
Sfârșitul petrece sfârșitul,
Inima își pune inima sub cap,
Doarme profund în clipele grele,
În ea nici visele nu-ncap.
Sfârșitul e-o pecete rece
Pe-un os de viață desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.
Și vântul își petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.
Sfârșitul petrece sfârșitul,
Nu te gândi că-s liniștit,
În nesfârșite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Sahara, adresa este: