Poezii despre albine și suflet, pagina 4
Sonet de iarnă
În noapte zboară fluturi de argint
Și trec prin suflet țurțuri de lumină...
Un anotimp de albă muselină
La tâmpla clipei mele de granit...
Lipsiți de libertate și de tihnă,
În taina vieții s-au înghesuit
Și ne tot cheamă, oh, și ne tot mint...
Cu toate astea nu au nici o vină...
Când liniștea în noi a adormit,
Și vântul strange-n el ca o albină
Toți anii mei, semn c-am îmbătrânit,
În albe rotunjimi de crinolină,
Ca pe-o mireasmă, iar, te-am regăsit...
Suntem un vis pe-a gândului colină.
sonet de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul magic
Când sufletul te doare
Inima-ți bate vrea să fugă
Ochiul magic se deschide
Înălță tu spre cer o rugă
Trec clipele cu-nverșunare
Gândul zboară ca un mișel
Ești într o grea așteptare
Refugiază -te în vise de el
Ziua să fie mereu frumoasă
Albă înflorind flori de cireș
Un strigăt te scoate din casă
Raze ce te invită să ieși
Cât de faină e lumea din jur
Și sufletul ți-e plin de iubire
Totul e trecut prezent e în jur
Pasarea de primăvară apare
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Stă inima puțin în loc
să-i simtă trupului zbătaie
paragină-i fără de ea nici foc
nu mai aprinde pereți de vâlvătaie
Stă inima să tacă
să-i simtă trupului durere
o clipă doar și-începe să-și desfacă
sufletul prapure de fiere
Stă inima să nu mai stea
se-amestecă cu miere de albine
adâncile-i miresme n-or mai sta
să se-ofilească-a dor de tine
Stă inima în primăvară până-n gleznă
se-adie de alint capricii largi pe vânt
se-alcătuiește licăr în sfeșnice de beznă
minune fără margini ori înger de pământ.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama, primăvara noastră
Auzi tu, măicuță dragă, cum primăvara vine-n zori,
cum grădina dă în floare, în martie de sărbători?
Auzi cum mugurii plesnesc, cum trandafirii dau în floare,
cum toate florile-înfloresc, cum cântă razele de soare?
Vezi cum iarba înverzește, cum păsările vin acasă,
cum natura primenește viața să fie frumoasă?
Gâze se-încălzesc la soare, albinele ies din stup,
copacii toți dau în floare, fluturi se adună-n grup.
Pentru tine, mamă dragă, natura-i în sărbătoare.
Se gătește-n mare grabă, să-ți aducă-n viață soare.
Mamă scumpă, noi copiii, azi în plină sărbătoare,
îți dăruim toți trandafirii și iubirea noastră mare.
Pentru tot ce ai trudit, pentru cât ai chinuit,
Sărutul nostru, floare rară, ți-l dăruim în primăvară,
să-ți bucure cugetul, să-ți aline sufletul.
Cu mult drag te-îmbrățișăm și mâinile îți sărutăm.
poezie de Dumitru Delcă (5 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
consum esența vieții cu foame excesivă
răsfir înțelepciune pe câmpul arat
nu sunt vedetă n-am aere de divă
dar cerul din suflet nu este înnorat.
las în urma mea romantice versuri
surse din sudoarea minții fremătânde
am ars ciulinii alături de eresuri
nu știu vre-un Iuda care mă va vinde.
îngeri prin mine vreau să se perinde
am sângele dulce ca mierea de albine
gândirea îmi este un soi de merinde
angelice lumini le port în retine.
dorul de steaua mea ades mă cuprinde
ca setea arzătoare de mângâieri căline.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă de April
mierle umplu orizontul cu un lied superb
florile de cireș ning pe alei umblate
prin codrul de vise aleargă un cerb
îndrăgostit de viața cu zile fermecate.
lalele și narcise zâmbesc în grădină
salcâmii înfloriți se leagănă duios
greieri s-au trezit cântă în surdină
anotimpul învierii cel mai prețios.
când toate naturile renasc în lumină
când glia se umple de harnice albine.
trăiesc superlativul cu ziua senină
uit de iarna grea cu geruri. mi-e bine.
în sufletul meu este fericire de copil
compoziție mireană serenada de April.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelă aprinsă
dedicată lui Angelick
Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparține
Ființei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...
Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalță
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec și de viață.
Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.
Sufletului tău tăcere!
Viermii nopții să n-atingă
Dulcea, blânda-ți mângâiere...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
împart cu poeții aerul romantic
măcinând tristețea sub piatra de moară
urc pe acoperișul cerului semantic
visul cel mai pur care mă împresoară.
mai toarnă-mi vin mai cântă-mi lăutare
să gust iar bucuria în stare lichidă
flămândă-s de extaz și de încântare
să mai petrec o toamnă galbenă lucidă.
nătângă nostalgie nu mai scap de tine
cuget cum să te transform într-o romanță
să simt cum viitorul va trece prin mine
lăsându-mi în suflet o sacră substanță.
îmi îndulcesc prezentul cu miere de albine
cu versuri ce înclină o verde balanță.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albină (VIII)
Albină, ți-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,
îmbătată de miere, și zborul ți-l purtai în dulci spirale de fum.
Eu sunt cel fără speranță, cuvântul fără ecou,
și cel care a avut totul, pierzând totul.
Ultima legătură, în tine scârțâie ultima-mi năzuință.
În ținutul meu searbăd tu ești ultima roză.
O, tu care ești tăcută!
Lasă-ți privirea adâncă să se închidă. Acolo noaptea se zbate.
O, trupul tău dezgolit, o statuie temătoare.
Tu ai privirea adâncă, în care noaptea lovește.
Liniștite brațe de flori și veșmânt de roză
Sânii tăi aduc a melci albi.
Un fluture de umbră s-a aplecat în pântecele tău
să se odihnească.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tămăduirea rătăcirilor
Îngerii aduc pe poarta cerului,
Pe undeva, pe la Greșu,
O rază de lumină,
O pun în căușul palmelor
Și o infuzează
Cu sărutul buzelor tale.
Beau pe nerăsuflate
Boabele fericirii
Cu ochii și inima...
Sufletul intră în jocul rațiunii,
Rațiunea urmărește
Zig-zagul fluturilor
Mânjiți cu aripi de curcubeu,
Albinele deviază orizontul
Vărsând peste noi
Clepsidra cu miere și polen.
Îți aduci aminte
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albine și suflet, adresa este: