cărbune

Scrisoare

Pe unde-au fost cocorii se revărsară corbii.
Eu tot mai ştiu poteca bătută de-amândoi;
Scântei de amintire mocnesc în spuza vorbii —
Un pom îşi lăcrimează cele din urmă foi.

Cu noi pe nesimţite s-au prăbuşit frunzare,
Şi e o destrămare şi un deznodământ
Că visul, o nălucă de ceaţă, piere-n zare
Şi sufletul, cu ploaia, s-absoabe în pământ.

Sunt pânză de paianjen pe depărtări deşarte.
Surpările din lume cu zburături m-ating
Cărbuni aprinşi prin neguri, ce cad în ape moarte,
Cad stelele din urmă şi-n gândul greu se sting.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşilor mei

O, voi, urmaşi, împrospătată gardă
în juru-acestui preaumil pamânt!
Lăsaţi-mi încă inima să ardă
aici, adânc, sub lespezi de pământ.
Eu sunt precum coapcul fără nume
ce mai trăieşte-o viaţă, prăbuşit,
până ce timpu-ajunge să consume
esenţa lui lemnoasă, în sfârşit.
Dar peste-un veac, puteţi scurma ţărâna:
cărbunele care voi fi, vibrant,
vă va lăsa să ridicaţi cu mâna
din pieptul ars de lut un diamant.
Cercaţi atunci cu-o piatră şi mai dură
să zgâriaţi obrazul lui de foc.
Iar dacă veţi vedea vreo ştirbitură,
zvârliţi-l: îngropaţi-l la loc!

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi licuricii visează uneori

Eu, adevăratul eu
credeam că licuricii strălucesc fosforescent
pe nava lor fosforescentă
din metan, cu cerculeţe de metal.
Şi cum pluteam noi,
cărbunele se derula în faţa noastră
a mea, a licuricilor şi a viselor
arzându-ne de vii,
arzându-ne nava din metan,
arzându-ne apa în care ne scufundam.
Plăcuţele de înmatriculare s-au terminat
ca bateriile navei din metan,
ca bateriile licuricilor fosforescenţi,
baterie care funcţionează pe bază de vise.
Şi licuricii visează uneori
când li se termină fosforescenţa
se transformă în cărbuni
pentru bateriile navei din metan.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii

Inima mea te cheamă din noapte
când dorm orologiile în piatră,
când stele se ating ca şoapte,
când tresar cărbunii pe vatră.

Ochii tăi se deschid în mine
ca doinele în veghile stânii,
ca nuferii în iezere line,
ca luna pe fundul fântânii.

Visul nostru de viaţă şi moarte
ca iedera boltită ne îmbie
sub umbrarul ei de vecie
cu lanţurile-i prinse de soartă.

poezie de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Ah, adeseori aş vrea să chem ca odinioară
înăbuşitoare amiezi şi nori ruginii
verdeaţa lacomă şi bucuria fructelor
alcoolul privirilor mătasea sfâşiată
lumânări picurând pe catifeaua nopţii
strălucirea umărului femeii negrul cărbunelui
mercurul melancoliei de periferie explozii
de grenade de râs de motor sau de mânie
în zadar aş vrea fie că vorbesc fie că scriu
nu există metafore, există numai un gust de sare
nu există minunate culori există doar pământul greu.

poezie de Adam Wazik din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum doarme diamantul

Nu te-ngrozi, poete, de durere
Şi nu fugi de dânsa niciodată:
Ea face poezia mai curată
Şi-i dă o mai statornică putere.

Tu n-ai avea în vers o adiere
Atât de caldă şi de parfumată,
De n-ar veni din zarea-ndepărtată
Pe-a suferinţei rază de mistere.

În piept suspinele când se frământă,
Pe liră dulce, tot mai dulce cântă...
Şi-n melodii durerea-şi ia fiinţă...

Iar gemetele-s armonii pe strune, -
Căci poezia doarme-n suferinţă,
Cum doarme diamantul în cărbune.

sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicii

Înaltă conexiune,
Gardă eficace nunţilor,
Drum şi Carte:
Pentru sumbrul rac al lui Marte,
Pentru Jup
- Acel Trup –
Saturn centurat în aparte,
Uran ca un tiv,
Neptun aditiv;

Cădelniţare în cor a nunţilor,
Din zece Lune, în rampă,
O foarte cerească şi amplă
Mătanie a Frunţilor!

Salut de pe scară de noapte,
La sceptrul seral,
De trei ori spiral:
Al lumii râu static de lapte;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irepetabilă şi dulce

Am împărţit cândva... plăcerea,
Irepetabilă şi dulce,
Amurgurile-arzând şi mierea,
Atingerilor zăbăuce.

Am consumat... şi nu o dată,
Nectaru-ncinselor păcate,
Rebelul vin şi-o neschimbată
Idee... despre libertate.

Am dat frâu liber... pasiunii,
Fiorilor ca de mătase
Şi am ţinut aprinşi cărbunii
Iubirilor... la ora şase.

Am şi plecat... într-un târziu,
Pe lume sunt destule fete
Care-n parfum... trandafiriu,
Vindecă inimi şi regrete.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicii

Înaltă conexiune,
Gardă eficace nunţilor,
Drum şi Carte:
Pentru sumbrul rac al lui Marte.
Pentru Jup
- Acel Trup -
Saturn centurat în aparte,
Uran ca un tiv,
Neptun aditiv;

Cădelniţare în cor a nunţilor,
Din zece Lune, în rampă,
O foarte cerească şi amplă
Mătanie a Frunţilor!

Salut de pe scară de noapte,
La sceptrul seral
De trei ori spiral:
Al lumii râu static de lapte;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Adulmec încă urma
Picăturii de ploaie
Ce a căzut pe pământ,
Dar şi scrutez paşii tăi
Ferecaţi printre frunze.

Cred că încă o gheaţă
Şi-a lăsat cumva un gând
Abia brăzdând fruntea mea,
Şi de-atunci îmi plănge
O flacără în creier.

Iar eu mai caut încă
Dovada răsărită
A încă unei temeri
Obsedat de un nufăr
Pierdut de rădăcină.

Şi lacom de tristeţe.
Presar singur cenuşă

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!