Poezii despre cărbune
191 de poezii despre cărbune.
Minerească
Orice bucată de cărbune
poate spune
unde-a avut culcușul
cât e de greu urcușul
în colivia plină
cât e de lungă calea către soare
săpată-n ani lumină
ani sudoare.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ai cărbuni și-ți ard în vatră,
Păstrează-ți focul, draga mea!
Iar eu, promit, voi fi de piatră
Să mă-ncălzesc în poala ta...
catren de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foamea oarbă
noaptea coboară în beci
să consume ciuperci
să înghită cărbuni
să-și ia din perciuni
mai ales
noaptea are o foame
oarbă și-un brici
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț al neființei
De câtva timp,
am devenit suspect.
De la fiecare colț
al neființei,
mă pândește cineva.
Poate un om.
Poate o umbră numai.
Încerc să mă ascund
Într-un ecou,
Și-ntre palmele
Cu riduri
Săpate de ploi;
Și, de timp,
Încerc să mă ascund
într-un cărbune.
poezie de Ion V. Nica din Când ning tăceri
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fefeleaga
un cal putere
cu imginea de sine - pe șine -
se-parat afectată
apoi femeia bătrână și machiată
cu praf de cărbune
și ea se-parată
de restul familiei societății de cale
de fier. preferată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb și negru
- A venit și primăvara!
A exclamat negru cioara;
- Ce păcat, vai ce păcat!
Un om alb a exclamat
Era omul de zăpadă
Cioara n-avea ochi să-l vadă
El, în loc de ochi, avea
Doi cărbuni negri ca ea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptate, ochii plânși cer să te vadă! (Slogan al manifestației anticomuniste din perioada 22 aprilie - 15 iunie 1990, din Piața Universității din București, împotriva regimului lui Ion Iliescu și al clicii lui)
O, Dreptate, vino-n stradă:
Ochii plânși vor să te vadă!
Ilici, culmea decăderii,
Ne-a adus, în schimb, minerii;
Nu cărbune ca să scoată,
I-a adus ca să ne bată;
Nu dreptatea-i preocupă,
Oasele să ni le rupă.
pamflet de George Budoi din Dreptatea și Nedreptatea (15 iunie 1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezența ta
Te-ntrebi adesea îndoită care-i tîlcul
intrării tale-n sfera mea.
Să fii aș vrea nemulțumită de răspunsul
pe care apa-n murmur ți-l va da.
Adaos de lumină la caratele amiezii
și enigmatic spor la tot ce e ascuns,
să fii de față împlinire lipsei
lăuntrice mi-ar fi de-ajuns.
Prezența ta răscumpără un continent iubit,
ce adineaori a căzut învins,
ca un cărbune într-o apă
pentru vrajă stins.
poezie clasică de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Ai fost?
Tu ai fost vreodată-n mină
Să scoți aur și cărbune
Care ne aduc lumină?
Atunci nu știi ce e pe lume!
Ai mâncat tu mămăligă
Din făină de porumb?
Poate de-aia îți e frică,
Și ai în picioare plumb!
Ai băut vreodată apă,
Din izvorul cu țârău?
Apă bună, apă plată,
N-ai băut? Să-ți pară rău!
poezie de Mihai Leonte din Armonii majore (2010)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Făptură nouă, iată pe frunte
întâia lumină te-a uns!
Pe noi repede soartă ne mână
- tu fără pas ne-ai ajuns.
Făptură de nicăiri coborâtă-n
imperiul mumei,
auriu, tânăr, proaspăt ulcior
rupt din coastele humei!
Griji, biruinți și uimiri încercând
în preajma ta sta-vom ades.
Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea
cu care tu azi ne-ai ales.
Sus stelele cele mai treze
aprind cărbuni de diochi.
Subt strașina vremii vei crește
încet, ca o lacrimă-n ochi.
poezie clasică de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre cărbune? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cărbune, adresa este:
