cărbune

Haiku

om de zăpadă -
cărbunii încing focul
la şezătoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

fum de cărbune -
cerşetorul primeşte
castane coapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minerească

Orice bucată de cărbune
poate spune
unde-a avut culcuşul
cât e de greu urcuşul
în colivia plină
cât e de lungă calea către soare
săpată-n ani lumină

ani sudoare.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ai cărbuni şi-ţi ard în vatră,
Păstrează-ţi focul, draga mea!
Iar eu, promit, voi fi de piatră
Să mă-ncălzesc în poala ta...

catren de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărbunii

Cărbunii când ţi-or arde-n vatră
În seri de ani târzii şi goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândeşti c-am ars şi noi...

Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să ştii că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru

- A venit şi primăvara!
A exclamat negru cioara;

- Ce păcat, vai ce păcat!
Un om alb a exclamat

Era omul de zăpadă –
Cioara n-avea ochi să-l vadă

El, în loc de ochi, avea
Doi cărbuni negri ca ea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foamea oarbă

noaptea coboară în beci
să consume ciuperci
să înghită cărbuni

să-şi ia din perciuni

mai ales
noaptea are o foame
oarbă şi-un brici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mecanica palmei

Mi-aş cumpăra un tren
să-ţi merg cu el în palmă peste linia vieţii
să urlu şi în colţul gurii
un cărbune încins
să te facă să strângi
lopata
cu care am fost aduşi pe lume.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ al nefiinţei

De câtva timp,
am devenit suspect.
De la fiecare colţ
al nefiinţei,
mă pândeşte cineva.
Poate un om.
Poate o umbră numai.
Încerc să mă ascund
Într-un ecou,
Şi-ntre palmele
Cu riduri
Săpate de ploi;
Şi, de timp,
Încerc să mă ascund
într-un cărbune.

poezie de Ion V. Nica din Când ning tăceri
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fefeleaga

un cal putere
cu imginea de sine - pe şine -
se-parat afectată
apoi femeia bătrână şi machiată
cu praf de cărbune
şi ea se-parată
de restul familiei societăţii de cale
de fier. preferată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!