Poezii despre cenzură, pagina 4
Pentru a putea iubi
Cuprinderi mă-nfășoară a spre iubi total,
Nu mi-am aparținut în veacuri de iubire...
Când nu te ai, dragostea e norul epuizant-banal
Și în lumina ei nu vezi vreo strălucire.
Despotice cuvinte am aruncat în mare,
Poate de m-ar răpi vreun val al ei să simt
Ce mult mi-am cenzurat iubirea în chemare...
Să fiu acum sonetul... fără notă, timp.
Stele fără număr pe fruntea mea mirată,
Aduc o strălucire dintre adâncuri vii...
Să-ți fii, este comoara... deși poate uitată
Să exiști în sine, pentru a putea iubi.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinozaur cutum
Va veni aceea zi, bine știi...
Când semnătura mi-o vei cere!
Te voi refuza fără grea părere
Când tu mai fugărit de ce tu ții...
Lanțuri în vers pentru interes
Neaducându-ti bine aminte!
Cum ai fost fugărit înainte
De ciuma roșie ce e acum dres!
Aruncat poeziei prea pervers
De curve și ai tăi lingăi
Dând din meliță cu năbădăi
Dreptului de autor, imens!
Impărtit de foști sifonari
Lăgărului adulatori!
Cu zăbrele cenzurate
Cu strigăte antifonate..
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte semne ce, pesemne...
Da-ți-aș da în cap cu semne
Ce le crezi facultative
Virgulele să te-ndemne
Să dispari din portative
Că ți s-a-groșat obrazul
Cu o lipsă de măsură
Foarfecele și macazul
Să-ți servească de cenzură
Că tu pleci. Rămâne scrisul
Cu efigie cu tot
Când s-o constata comisul
Doar cenușă și azot
Și în rest câteva urme
De carbon și vanitate
Să mai scurme, să nu scurme
Picul de "eternitate"?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi torni norii în vase de lut
știu, ești umbra care nu se vede
când se recunoaște adevărul
joci la două capete care nu se cunosc
eu sunt la mijloc și nu știu ce să fac
nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător
îmi torni norii în vase de lut
și umpli gândurile cu speranțe deșarte,
vrei să cred în ele
prin inimă-mi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăț de tot ce-i rău
cu leacuri străine
nu mă lași să mă purific și să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele
sunt închis de cenzură între pereți
nicio fereastră nu mai am
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicio fereastră nu mai am
tu ești umbra care nu se vede
când se recunoaște adevărul
joci la două capete care nu se cunosc
eu sunt la mijloc și nu știu ce să fac
că nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător
tu torni norii în vase de lut
îmi umpli gândurile cu speranțe deșarte
și vrei să cred în ele
prin inimă îmi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăț de tot ce-i rău
cu medicamente străine
tu nu mă lași să mă purific și să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele
sunt închis de cenzură ca între pereți
nicio fereastră nu mai am
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini limpezi
când se deșteaptă primăvara
cu mâinile-i traversate de vene
albastre ca și cum tot cerul se revarsă pe palme
în împăcări calme și saturate
ca după un dezgheț brusc
din degetele-i subțiri curg șiroaie
lumini limpezi mătase
pe pielea pământului petale clătinate de adieri
sub îndoieli și speranțe
nicio cenzură în gândurile redeșteptate
capete tinere se scutură pentru risipiri de cosițe
nu-i timp de oprire
printre vorbe la răstimpuri inima saltă în ritm de roată
Doamne printre crengile merilor câtă strălucire
din carnea mâinilor ce bucurie se revarsă proaspătă nebună
de închid ochii nu mai e frig nu mai e noapte
doar verde lumină
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inducerea-n eroare
Limbaju-a devenit cameleon,
Căci nu mai are nicio relevanță;
E doar schimbare de culoare sau de ton...
Minciună ascunsă de perfid, cu eleganță.
Ce-auzi nu e nimic adevărat,
Căci nu cel ce declară are dreptate;
Răstălmăcirea-i drept cu atestat...
Simțurile-s "false"... cu serenitate.
În țara falei nude, e tot de-avalma;
Imaginea-i ciuntită după vrere,
La spus, pe gură ți se pune palma...
Realul e mistificat, tristu-i plăcere.
Ce zici, ce scrii, gândirea, sunt prostii,
Nici nu ai drept de-a fi, o existență;
Sunt găști, partide, haite, seminții...
Tu să dispari, n-ai dreptul la prezență.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pielea goală
Când îl citesc, râde lumea în hohote.
E dragoste, e dragoste.
Îmi lipesc pozele lui de trup,
mă astâmpăr.
De jur împrejur sfori din câlți
și morți care ar putea să mi-l dea.
Ridic zidul, îl dau jos.
Dau jos zidul, îl ridic. Nu mă întăresc,
n-avem temelii.
Din uscătură, din nod am să cresc
în cămașa ta.
Dacă nu mă iei în brațe, e strâmtoare.
Dacă nu te aud, surditate
și ucid, și mă las, și...
... cenzură. Doar un ochi
care mi se dilată în sângele tău.
Apoi tot,
mirosul inimii și gustul pierderii.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rococo
viața în rutină cere o scadență
ori tu ești pictorul beat
care developezi lumi cerni nisipurile
mărilor migratoare și pui cenzură
efluviilor ce inundă străzi după străzi
doar niște coclauri unde bântuie tinerețea
cu genele ei false
ți se scurge saliva după fiecare minut boldat
și îți dorești să nu se fi născut steaua în patru colțuri
când aerul devenit respirabil va târî oameni- ireproșabili
în biroul vieții pe o scară rulantă
iar acel marche arrière n-o să îți redea șansa
de a fi bufonul universului rococo
tu
zici
că îți este foame
de pitici
și nu ai scuze
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleși... cum ne-am ales...
Genetic nu am fost la împărțeală,
Am luat doar ce-a rămas de la "estetic"...
Reprezentantul ce-am avut, a luat "patetic";
La "tehnic", "cinste" stăm cu mână goală.
M-am întrebat de ce nu sunt germanic,
Nordic, francez, de ce nu-s din Tirol,
Nici turc, nu-s cel puțin, grec sau hispanic?
O altă țară s-am, de negru sau creol!?
Mândria-i fără acoperire, gratuită;
Ne auto lăudăm fără cenzură...
De emigrăm e țară "extrovertită"
Cu străzi ce-și pun noroi, la gropi, glazură?!
Și între noi trișăm la partajare
Ne facem generali aghiotanții
Și craca ne-o tăiem de sub picioare
Bani luând de la țărani, neimportanții...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cenzură, adresa este: