Poezii despre cuvinte și înțelepciune, pagina 4
Un ultim cuvânt
De-aceea, hai să plecăm: noaptea-a ajuns aici de-acum;
Ziua-i demult epuizată, păsările au zburat,
Iar noi am cules tot ceea ce zeii au semănat;
Disperare și moarte; beznă peste pământ și fum;
Specie de huhurezi, ne-am pierdut de-înțelesul bun
Al lacrimii și-al surâsului, noi nu am cultivat
Decât flamura propriei oglinzi, orgoliul nemăsurat
Ne conduce sufletul pervers spre-un viitor deja postum.
De-aceea, hai să plecăm: spre-o mai stranie și rece zi,
Spre Sterpele Ținuturi unde cei drepți și cei nedrepți
Nu vor mai munci, unde bătrânii se vor putea odihni,
Liberi de spaime, de iubiri, dorinți pe deplin înțelepți.
Să ne-împletim țepii mâinilor rugând pământul orb
Să ne înghită inimile seci și să le transforme-n colb.
poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
sburau fulgii de nea
fantastic
în traiectorii ciudate
se căutau între ei
în spațiul scolastic
mii de secunde albe
îmi devorau trupul frumos, străveziu,
eram un suflet de cuvinte
murind la asfințit
și-n dimineață viu
aveam genele grele, ninse,
descifram tot mai greu azurul
acest anotimp
imbecil de lung și de alb
îmi încremenea conturul
aproape că murisem
retina reținuse-un ultim vers de dragoste,
un rând,
bătrânii corbi îmi ciuguleau din înțeleptele orbite
și-mi deșirau povestea-n timpul lor înalt, sburând.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școala vieții
primesc de la sfinți sacre învățăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă
cum să scot păcatele din simțăminte
gândul se face cuvânt și cuvântul faptă.
mă relaxez evlavioasă în așezăminte
plină de iubire de speranța coaptă
primesc de la sfinți sacre învățăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.
învăț din greșeli spre aducere aminte
că viața e o școală reală înțeleaptă
pe Iisus Hristos l-am primit în minte
să-mi dea mântuirea să mai urc o treaptă.
primesc de la sfinți sacre învățăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunare cu râvnă
Adunam cuvinte și expresii bizare
In tolba reveriei eminamente vie
Acolo pe meleaguri concludente
Se gângurea un destoinic pretext
Sub forma unui formular contemplativ
Și acolo se hrăneau cititorii de baștină
Adunam aforisme în plus la proverbe
Și cu ele se de delectau înțelepții
Adunam desăvârșirea în cuplete
Dar răsăritul strașnic cu străluciri
Determina mersul în cercuri gregare
De atunci planele si stele și particule
Ne dau rotocoale in tumultul inerției
Și adunam fără oprire și fără răstimp
Secvențele colaborau adesea pe margini
Și în centru sau pe ritmuri lingvistice
Luam șiruri fără sfârșit și fără de început
Și le însumam din imagini răstălmăcite
Și compuneam infinitul din fragmente
La rândul meu fără tăgadă de expresie
[...] Citește tot
poezie de David Boia (29 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Scrisoare mamei
Sunt mulțumit mamă,
nu-mi trebuie nimic.
Am doar o rană
în piept
ce-mi sângerează
necontenit.
Încolo sunt sănătos.
Aici am copacii mei
aici am izvorul
dar mai ales ștergarul înrâurit
cu care-mi zvânt lacrimile
când adeseori visez.
Am un Eminescu,
un Creangă
și-un Blaga
cu care mai pot viețui
în "acasa" mea!
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul cosașului
Cad spicele de aur secerate
Albina strânge dulcele nectar
Și greierii, prin brazdele arate,
Înalță-un imn pentru divinul har.
Sfânt Dumnezeu ne-a dăruit izvoare
Și câmpului, tot ce-a dorit i-a dat;
I-a dat secerătorului răcoare
Copacului, frunzișul legănat.
I-a dat agricultorului fânețe
Și rodul sfânt al lanului bogat,
Și fetelor cununi de frumusețe
Și mierea dulce-a gurii de bărbat.
Bun, Dumnezeu veghează orice casă
Și cuibul unei păsări bine-ascuns.
El ne-a iertat de fapta păcătoasă
Și la-ntrebare, El ne-a dat răspuns.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La capăt
timpul a luat sfârșit
în această aglomerare
de sensuri
ființa se comprimă
în van strigă la ceruri
s-o scoată din increat
nu ne amintim mai nimic
doar spaima aceasta imensă
desființându-ne destinele
destinele și chipul
omul privește floarea
cu ochii străinului absolut
e sigur că de acolo i se va trage
dezmembrarea cuvintelor
ireversibila moarte
se uită
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecați în pământ...
Și eu mi-i plecam, de asemeni.
Oprește-te lângă mormânt,
Din orbul găinii - anume
Citește - și maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.
Să nu-ți fie teamă... Din hume
Stafie n-oi crește subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.
Și flăcări mi-au curs lungi în vine
Și plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Oprește-te lângă mormânt!
[...] Citește tot
poezie celebră de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Din doi în doi, șapte impar
m-am îndrăgostit stângace
de al șaptelea cuvânt nespus
de delirul ochilor tăi
pus pe urma anilor mei
într-o zi de sărbătoare neîntâmplată
aparent mă credeam înțeleaptă
ceea ce nu mai văzusem
m-a ajutat să văd
deasupra pământului
ascultam greierii cerului
înrobită de taina nesomnului
mă dezdrăgostesc la anul
și la mulți ani
când în ultima șoaptă
cu genunchii pe-a șaptea treaptă
îmi ard testamentul
sub tălpile țărânii
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel cu cuc deșteptător
trec emoții în cuvinte și cuvintele în fapte
splendoarea de iubire tot crește în piept
mă antrenez cu raze din zi și din noapte
găsind printre stele drumul cel mai drept.
cucul deșteptător cântă la ora șapte
clipă de clipă nutresc să mă deștept
trec emoții în cuvinte și cuvintele în fapte
fac boltă de lumină cu gândul înțelept.
am trecut prin flăcări sentimente coapte
de la focul inimii la minuni mă aștept
dulci ore desfătate cu miere și lapte
dragostea de viață e suprem concept.
trec emoții în cuvinte și cuvintele în fapte
splendoarea de iubire tot crește în piept
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și înțelepciune, adresa este: