Poezii despre cuvinte și înțelepciune
poezii despre cuvinte și înțelepciune.
Obsesie
Înțelept fără voie
și fără de soartă,
oaia neagră
a cuvintelor din amvon,
Parte din totul
și fără de parte,
născut fără întrebare...
Rămâne totuși
obsesia lutului.
poezie de Vasile Ghinea din Ochiul din umbră (2004)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie
Fost-a întâi Cuvântul
sau a fost Iubirea,
Dumnezeu și cântul
or nemărginirea?
Neștiută-i calea omului prin viață,
cântecul și jalea astea mi-l învață...
Rugându-mă încet
la Marele Înțelept răzvrătitor în cuget
port iubirea-n piept!
poezie de Constantin Zăvoianu
Adăugat de Constantin Zăvoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt pentru cei înțelepți ( grook )
Lăsați lumea să curgă-n acord cu propriul joc;
aveți grijă să nu fiți prinși, din grabă,
în lațul ei amintiți-vă, singurul caz scuzabil
pentru a vă afla într-un anume loc
este să n-aveți pe-acolo nicio treabă.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea e un deșert
Lumea e un deșert
În care te pierzi
Orbit de miraje.
În marea de nisip,
Printre dune și cactuși,
Încrâncenată înaintez,
Și sub tălpile mele
Fuge fierbinte nisipul,
Fuge fără întoarcere...
Ce bine spus-a înțeleptul:
" Vanitas vanitatum et omnia vanitas!"
Cu alte cuvinte:
"Deșertăciune a deșărtăciunilor,
Totul este deșertăciune!"
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nonagenarul Domnul profesor
Inimos și cu decență
Onorează prin prezență
Ne-a tot dăruit pe față
Părinteasca sa povață
Ăsta-i crez necontenit
Timpului său dăruit
Răbdător, cu voie bună
A slujit limba română.
Șansa de a-i asculta
Cuvânt blând, cu înțelepciune
Urmărește-o, n-o rata!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de învățătură
Cuvinte de învățătură
Am scris celor ce rămân,
Să facă lumea mai bună
Pe pământul meu străbun.
O lume mai înțeleaptă,
Fără oameni necăjiți.
Cu o viziune dreaptă,
Cu ani frumoși, fericiți.
Tot ce-i român să grăiască
În limba neamului străbun.
În lume să răspândească
Mândria de a fi român.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele - mugurii gândului (sonet plăsmuirii cuvântului)
Citește, frate, să te înțelepțești,
Orice simți că îți atrage privirea!
Neîncetat să îți cultivi menirea,
Cât o sămânță de creație ești.
Pe culme privește nemărginirea
Vieții, ce duce pe cărări îngerești,
Un ideal visat, în el să zidești
Altar de stih, ca să-ți sfințească firea!
De condei magic să te îndrăgostești
Și să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri românești.
Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugurești
Și în rodul de gând să-ți lași jertfirea.
sonet de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când întâlnesc privirile-i ardente,
spre fericirea mea, ca prin minune,
curaj, idei, cuvânt, înțelepciune,
intenții, gânduri, pană, sentimente
sau pier, sau, copleșite, sunt mai lente
și-o mută năucire mă supune,
dintr-un respect pe care îl impune
privirii mele-atâta de atente.
Destul! Fatal, divina lui făptură
întru atâta sufletul mi-l fură,
încât n-am vlagă să îngaim cuvinte.
Urmări miraculoase de iubire!
Cum poate-o frumusețe și-o uimire
să-ți dea viață și să-ți ia din minte?!
sonet de Gaspara Stampa, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepții nu dau răspunsuri
vindecă întrebările
tratează clipele cu infinit
dau suflet cuvintelor
le dăruiesc înaltul
prin rugăciune și meditație
se contopesc cu universul
și se acceptă
învață mai întâi să trăiască
și abia apoi dăruiesc iubirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul trece, cuvintele rămân
Cuvântul e ca o oglindă a minții ce îl zămislește,
Ți-arată inima și gândul, cu forma lui te definește.
Când omul, ce-a deprins în timp condeiul să îl mânuiască,
E foarte trist când truda lui se-ndreaptă-n semeni să lovească.
Adună-n bietele cuvinte noroi și veninoasă ură,
Cuvântul îl transformă-n bici și-n instrumente de tortură.
Cu mult mai înțelept ar fi și onorabil pentru sine
Cuvântul să-l transforme-n cânt, s-adune-n el acorduri fine.
S-ajungă-n inimi, să încânte cu-a lui frumoasă armonie,
Să treacă dincolo de stele, să se preschimbe-n poezie,
Ce-aduce pe pământ lumină, esență, spirit, mângâiere,
Nu bici sau spadă-nsângerată ce seamănă în jur durere.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și înțelepciune, adresa este: