emigraţie

Spovedania unui învins

Din statu-acesta roşu, blestemat,
În care scrie MITĂ pe drapel,
Aş emigra în Statul Paralel,
Ca să respir şi eu în alt climat!

Dar, frică mi-i că-ndată ce-am plecat,
Fără regret şi fără de drept de-apel
Vai!, Statul Paralel va fi chiar cel
În care, Doamne, până ieri am stat.

Permite-mi, deci, ca să mă răzgândesc,
Să nu mai caut stat într-un alt stat
Şi să mă străduiesc ca să trăiesc,

În pace,-n statu-acesta blestemat,
În care, zilnic, şuţii se-nmulţesc
Şi-n care tot mai este de furat!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori către Moş Crăciun

Mi-amintesc de vremea-n care
Îi scriam lui Moş Crăciun,
An de an câte-o scrisoare,
Mai nainte de Ajun,

Doar să-i spun c-am fost cuminte,
C-am fost bun, şi mai apoi,
Veneam cu o rugăminte,
Ca să dea şi pe la noi,

Să ne-aducă, de se poate,
Puse într-un pacheţel,
Fericire, sănătate,
Şi un trai mai bunicel,

Dar, săracul Moş, sărac,
Anii-aceia, din trecut,
Nu avea la el în sac,
Niciodat' ce i-am cerut,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi potcovesc destinul...

Îmi potcovesc destinul să nu mai galopeze
Prin desfrânate prunduri să nu mai emigreze
Condurii ce-mi sugrumă picioare-nsângerate
Îi schimb cu-opinci din piele cu feţele ridate.

Căpăstru-l pun la poale de şleampete amurguri
Încorsetându-i norii în veşnicii de gânduri
Din raze lungi de lună coroană împletesc
Să-nnobilez pământul cu iz nepământesc.

Arunc pe soare şaua şi cale îmi croiesc
În galaxii surate în neant orbecăiesc
Culeg din fiecare norocul din trifoi
Să ţi-l presar în cale să fim din unu, doi.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România mea

Politica noastră (ce formă difuză a spaimei!)
ne pierde, treptat, în măsuri delirante,
politrucii se-ascund, zi de zi, în spatele faimei
istoriei noastre – cândva – onorante.

Schimonosită mai eşti, Românie –
Doamne, ce generaţii cu memoria scurtă!
România mea, oare câtă de Tu mai eşti Tu
şi cât de noi mai suntem noi?
Doamne, nu transforma într-o colonie mancurtă
o ţară – cândva – de voievozi şi eroi!

Renaşte-ne, redă-ne onoarea, în ritmuri allegro,
nu în ritmuri andante,
şi schimbă-ne cărările intens emigrante...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocoimii

o ţară cât un deget
un deget cât o ţară
un obraz blindat şi un altul
carbonizat
nu este dna. Silă rugina de pe flotă
şi eu aş vinde una
plină cu «Ei» şi mama lor... fii şi fiice
stau toţi, da toţi
după acest deget
de ţară blândă, răbdătoare, emigrantă
şi suplă, da
aceştia sug degetul de ţară
ascunzându-se simultan!
Cine-i fără păcat?
Deşertăciunea-deşertăciunilor tot
bâlciul justiţiei
Pentru corupţia perfectă, nemuncă
şi sarcasm
vă iert
vă iert în masă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonia de pelicani

Ce furie toridă te înhaţă,
Vestind plecarea mea la antipod,
În ultimul exod ce mă îngheaţă,
Cu zbateri de zvârlugă în năvod.

Şi câtă neputinţă şi regrete,
Sunt plauri într-o deltă muribundă,
Cu ţipete în cuiburi de egrete
Şi cufundaci ce nu se mai scufundă.

Ca un anunţ turistic de reclamă,
Ce te îndeamnă la plecări pe vase,
În vorba ta tăioasă că o lamă,
Gem gheţuri în fiorduri cu crevase.

Şi nu amân plecarea cu şalupa,
În ultimul ţinut cu pelicani,
Ce-au emigrat pe Nil din Guadelupa,
Spre albe colonii de veterani.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - II

Nu-mi ipoteca visele
În răni inutile;
Ascunde cruzimile-n tine,
Mă iartă de regăsiri martire?!

Nu-mi ipoteca visele
În poezii juvenile
Şi nu mă trăda pe-un psalm
Mă iartă între ce voi fi şi ce eram?!

Nu-mi ipoteca visele
După nopţi şi zile
Ca să mai împărţim în doi
Şi stropul ultim din miezul unei ploi?!

Nu-mi ipoteca visele
Cu metafore ce-ard în lire
Falsificând esenţe şi trufii
Ca şi părinţii care fug de copii?!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dimineaţă

În dimineaţa asta,
Care nu mai priveşte pe nimeni,
Se-ncheie visul copilului arcaş,
Ce-aşteaptă un răspuns de vânt
La strigătul de pasăre-n extaz..
În filmul mut al toamnei,
Pe dinafara uşii,
Mai rătăcesc cărări,
De pădurari orfane..
Dintr-un război de vânturi
De brume şi de ceţuri,
Sunt emigrantul singur
Al tinereţii mele
Menit s-aştept în prag,
O iarnă şi o moarte,
Doi fii risipitori,
Ce-acasă s-or întoarce..
Într-un bilanţ de drumuri,
E-o Galatee totuşi
Şi-ntr-un sfârşit de toamnă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emigrare

Cu toate pânzele sus şi ancora la post, corabia face ochi dulci zării.
Nume fanteziste sclipesc sub figura emblemă de sub bombres.
Se strigă, cu ochii-n lacrimi, la revedere, drum bun şi mult succes!
Ovaţii pentru cei rămaşi pe cheu şi pentru cei care iau drumul mării!

Cer senin, ţinut mănos şi zile neumbrite de norii supărării
Puţini oameni se-ncumetă să caute: mulţi aşteaptă ziua de cules,
Urmând cuminţi calea deschisă-n lume de altcineva, bineînţeles,
După ce nava-nalţă drapelul în portul cel nou, fruct al explorării.

Cine ştie câte miriade de colonii există, ce regate,
Pe-acele meleaguri frumoase şi prospere, ce câştiguri de vis
Ne-aşteaptă pe vastele plaiuri înstelate cu flori din paradis
Cărora le-am dat numele de cer, fiindcă sunt foarte departe?

Oh, nu scrie despre mine, "A murit în dureri de nedescris,"
Ci "A emigrat pe-un alt astru, unde nu există moarte!"

poezie de Helen Fiske Jackson din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înţeleg unii cu alţii

deşi nu vorbesc nici o limbă
graiul lor şi-l regăsesc
doar în vis aceşti oameni cenuşii
într-un oraş cenuşiu în care şi-au pierdut
trecutul odată cu trecerea oceanului
cumpără cârnaţi într-o zi friguroasă
apoi se întorc la banda rulantă
nimeni nu se gândeşte la ceva
doar mâinile lor trăiesc în bucata
de mecanică pe care i-o repartizează
banda în cele zece ore de muncă
fabrica este la fel de zgribulită în fiecare zi
noaptea dorm tun fără vise
un somn chinuit de emigrant
se înţeleg între ei, deşi nu vorbesc
nici o limbă de pe acest pământ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!