făţărnicie

Tristă ţară

Azi bate tristeţea la uşă,
În cer se aude un psalm,
Vin morţii s-aducă cenuşă
Şi suflete arse-n napalm.

Ei nu ştiu să aibă vreo vină
Şi încâ aşteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu ştiu cum moartea i-a ajuns.

Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.

Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea de piatră

Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenuşie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâşie leşurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
şi n-am vrut
să fie aşa
dar s-a întâmplat
nu ştiu cum
nu ştiu de ce
şi-acum nu mai găsesc
ieşirea
din propria-mi cetate
spre calea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtări

Sunt unele depărtări
în stare duplicitară
altele în stare emoţională
existenţe determinante
în spaţiul eternităţii
iniţial ele duc cât colo
în spaţii intergalactice
pe urmă mult mai încolo
încât cresc exponenţial
şi se extind accelerat
aidoma universului
enigmatic privit
prin telescoape performante
de ultimă generaţie
culminând metaforic
cu depărtarea dintre noi
în stare de imponderabilitate
care nu se mai termină
aşa coexistă în forme relative
absolut misterioase

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personaje şi eroi

Ele trăiesc în mod imperativ
Si duc în cârcă strictul necesar
Un gând mă-ncearcă obsesiv
De ce apare peste tot avar?
Atât de mult eroul negativ
S-au înmultit şi asta-i, clar
Acei care combină abuziv
Subit apare un iterimar,
Acţionînd şi el conspirativ
Cu un discurs duplicitar;
Ca să seducă decisiv
Se protestează în zadar
Şi totuşi pare excesiv,
Cum evităm acest calvar?
Răspunsul mi se pare evaziv.

poezie de David Boia (24 ianuarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las pe voi să fiţi poeţi

Vă las pe voi să fiţi sofisticaţi,
Lăsaţi-mă pe mine cu simţirea.
Mi-e versul vrednic, nu mimez trăirea,
Nu mă complic precum vă complicaţi.

Refuz să scriu lumii cu-nchipuirea,
Prostind minuţios atâţia fraţi.
Vă place, ştiu, în fund a fi pupaţi,
E ceea ce v-aduce împlinirea.

Lectura-n plus nu poate-ascunde golul —
Nici de trăiri, dar nici de omenie.
Şi chiar şi-aşa, tot nu mă-ncântă rolul
De-a fi poet. — Mai bine poezie.

E drumul clar, dar eu prefer ocolul,
Păstrând distanţa de ipocrizie...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

din prefăcătoria cupelor pe care discordia
le-a ciocnit aseară cu lauri
sângerând pe fruntea României Mari,
o zvastică în formă de papion
ţi-a făcut mătanie.
Era să te îneci cu dantura
duşmănoasei pioşenii faţă restriştea
disimulată în draci mâncând viitor
din tălpile iadului.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, cei de-atunci

Pe vremuri, când eram mai jucăuşi,
Iar inimile noastre n-aveau uşi,
Când "a iubi" părea un joc uşor
Şi sufletele ne-mpleteam din zbor;

Atunci, un zâmbet ar fi fost de-ajuns:
Mi-l dăruiai, eu mă opream din plâns,
În Eden, nu ne mai creştea pelin
Şi cerul devenea din nou senin.

Soarele-l culegeam din ochii tăi,
Mi-ascultai ale inimii bătăi
Şi, ca prin farmec, orice supărare,
Se topea în a ta îmbrăţişare!

Suntem aceiaşi, totuşi diferiţi,
Mai laşi, mai reci, un pic mai ipocriţi;
Azi mă cuprinzi, dar parcă iar m-arunci...
Ce s-a ales de noi, cei de atunci?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacianei Sârbu – soţia parşivului premier Victor Ponta, care spunea că "se leagă cu lanţuri" dacă se aprobă exploatarea cu cianuri a aurului de la Roşia Montană, iar acum tace mâlc, când proiectul a fost promovat de Guvernul Ponta

Aţi format o dinastie,
În sărmana Românie:
Soţul tău – un om sinistru,
Este astăzi prim-ministru;
Tata – popă renegat,
Este veşnic deputat;
Tu - parlamentar la UE,
Nu-i aşa, sau spui că nu e?
Lanţul tău? Ipocrizie:
Era doar de păpădie!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (9 septembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie-mi

Când vântul suflă printre copaci
Şi vrei să fii singur, nu vrei să vorbeşti cu nimeni
scrie-mi
Când găseşti in oameni
Doar ipocrizie
Tu nu mă uita
Şi dacă nu ai nimic de spus
Nu iti face griji voi intelege
E suficient să ştiu
Că te gandesti la mine...

Scrie-mi când nu vrei să vorbeşti cu nimeni,
când aduni în suflet singurătate,
când găseşti în oameni stelele apuse.
Scrie-mi când nu ai nimic de spus şi vrei să taci...
Dacă eşti un gând sau eşti doar o văpaie,
ştiu că mă păstrezi într-un mugur de lumină
unde sufletul meu arde fără căinţă în umbra ta.

poezie de Camelia Opriţa din Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Primăvara sufletului meu, clădită din cuvinte (22 februarie 2008)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supuşi

Cu privirea închinată străbatem pas cu pas anii amorfi
Şi ipocrit îi zâmbim superiorului.
Se scurge pe craniu supunerea naivă,
Iar limba se frământă să spună ce-o să simtă.

Dar n-o face...

Algia te roteşte departe de alţi robi,
Căutând ca în minus să te încarce.
Mai departe, pas cu pas lungeşti căderea.
De ce?

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!