Poezii despre frică și gânduri, pagina 4
Sonetul 64
Când am văzut cum pietre funerare
Din vremuri vechi, distruse sunt de vreme;
Cum la pământ zac turnuri lucitoare,
Iar bronzul veșnic de teroare geme;
Când am văzut oceanul cum râvnește
Ca țărmul cel uscat să-l cucerească
Cum apa peste el se năpustește
Și-l roade rău, dar el o să renască;
Când am văzut schimbările depline
Și că ce-i sus precis se prăbușește,
Ruina m-a învățat să cuget bine
La Timpul ce iubitul îmi răpește.
Acest gând, mie, ca o moarte-mi pare
Și plâng de teamă, căci voi pierde tare.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Experiment
Experiment de stare de urgență
Pe fluturi, porumbei și pe lăstuni,
Umblând la fondul meu de inocență
Pe care îl păstram pentru minuni.
Mileniul ce se-ncheie în demență
Ți-aduce iar în pragul casei huni
Trăgând strămoșii înșiși de perciuni
În jalnica, din jur, indiferență.
Privirea-mi întâlnește-un zid de ură
Pe care să-l mai sparg nici nu am chef,
Gândul se-nchide-n sine ca-ntr-un seif.
Prietenii-mi vorbesc cu câlți în gură
Și frica le e scrisă pe figură,
Li-i masca groazei bazorelief.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile...
.. să nu ai teamă de femei deștepte
în dragoste-și pierd mințile și ele
și nu mai știu nici cât să mai aștepte
nici cât mai au de mers până la stele...
femeile frumoase sunt o claritare
mereu scăldată-n undele luminii
-frumoase și deștepte sunt o raritate
de care parte au numai streinii...
un gând mă roade- proastele pe unde-s?!!
-femei urâte n-am văzut nicicând
și un fior în zare se ascunde
de blasfemia nerostitului cuvânt...
poezie de Iurie Osoianu (19 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adună iubito tăciunii...
Adună, iubito, tăciunii pe vatră
și pune cu râvnă butuci peste jar...!
Auzi oare vântul în horn?- parcă latră,
mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!
Și spune-mi aceeași poveste uitată,
din cartea închisă demult în sertar,
vorbește-mi de zâna în lume plecată
cu vechiul iubit..., ajuns mercenar.
Și fața mi-o șterge, cu mâna-ți curată,
când lacrimă lungă, și gust prea amar,
se scurge lăsând peste vreme o pată
pe umbra cernută de gândul hoinar.
Adună, iubito, tăciunii pe vatră
și pune cu râvnă butuci peste jar!...
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunetele
din stradă
vin sunete ciudate,
strigăte îndepărtate
iau cu asalt
timpanul,
intră în tine,
în propriul tău sânge,
înoată odată cu fiecare
moleculă întâlnită,
se pierd în labirintul
conștiinței
stârnesc teama,
fortăreața gândurilor cedează
locul neliniștii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu ne-a dat cuvântul
Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat și gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.
Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Și ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.
Dumnezeu ne-a făcut și cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înțeles misterul
Și l-am închis ca pe o fereastră.
Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naștem și să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, astăzi...
Iubito astăzi e târziu...
Se-ntunecase demult clipa,
Nu mai sunt eu, să pot să fiu
Mi-am rupt și gândul și aripa...
Mi-e teamă de un ultim zbor,
Te strig din alte emisfere,
M-ai învățat că în amor,
Nu-i timp de visuri efemere...
Îți mai zăresc încă privirea,
Rămasă ofrandă și mir,
E iarnă-n mine și iubirea
Nu e nici moarte nici delir...
Și pașii tăi îi mai ascult,
Ca stropii ploii bat la geam,
E frig, e iarnă și e mult...
De când în brațe te aveam...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcit
Cuprins profund de ochii tăi,
Lin pierd șirul vieții cruzi.
Mă las purtat de tu și noi
Printre vise și iluizi'...
O atingere mi-ar fi de-ajuns
Să revin de-unde-am plecat,
Însă tu tot mă scufunzi
În locul de mult uitat...
Găsesc acolo amintiri
Sentimente multe... o comoară
Închid ochii și suspin
Gândul că nu te mai am, mă omoară.
Dorința tare mă apasă,
De-a rămâne veșnic rătăcit,
În inima ta uitată,
De teamă să nu fi orbit.
poezie de Ilie Vlăduț (29 aprilie 2012)
Adăugat de Ilie Vlăduț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul singurătății
NU sunt singur poate
murmura gândul ascuns
sub urmele pașilor
pe nisip umbra mea
alunecând printre șoapte-tăceri
adâncă, adâncă
NU privi lacrimile mele
am rostit către mare
îndurerând albastrul
mușca chipul ei
în care singurătatea mea
oglinditu-s-a
nu de singurătatea pașilor mei
nu de ecoul lacrimilor mele
să vă temeți
de trecerea clipei ațipită
în brațele ceasornicului
poezie de Costel Cosma (3 iunie 1987)
Adăugat de Costel Cosma
Comentează! | Votează! | Copiază!
......Și nu mai ajung
Pădurea îmi plânge cu frunze de-aramă
Și tot ce-a fost verde în vânt se destramă
E toamnă târzie și încă m-aștepți
Mi-e gândul pierdut și pașii incerți
Mă-ndrept către tine, fac pași înapoi
Și nici nu mai știu cum e să fim doi
Mă-nvălui în temeri și mari îndoieli
Și văd doar iubiri ce-mbracă spoieli
Sau pofte ce lasă în urmă uitare
Mă-ndrept către tine c-un semn de-ntrebare...
Mă-ndrept către tine și nu mai ajung
Ești tu prea,, departe''.... ori drumu-i prea lung?!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și gânduri, adresa este: