Poezii despre gânduri și suferință, pagina 4
Diamant
Voi nu știți ce este un diamant.
Poate că știți, dar nu simțiți.
Poate că simțiți, dar nu-l iubiți.
Ba-l iubiți, se comit crime pentru bietul diamant.
Cărbune strivit în beznă, căldură, ca inima
De prea multă suferință, nici un strop de sânge,
Nici un oftat, dar nu răni propria-ți mână.
În gândire un glas înăbușit,
O dezordine a ochilor, lacrimi prostești.
Mai bine trup, decât suflet.
Conturul omului cu fruntea în palme nu place.
Ne despărțim precum ramurile,
Apoi cădem în gol. Vom arde domol
În următoarea iarnă, vom fi simple surcele.
Sunt mistuit de propria naștere.
Bătrânii fumegă pe lângă uși, apoi pe altare.
Cerul se sprijină oricum pe Femeie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se clatină un gând
Se clatină un gând
Și cade, apoi piere,
Iubirea-i când și când
Otravă, dar și miere.
Îmi intră-n inimă
Și-mi dă aripi să zbor,
Apoi cu patimă -
Rămân și cu mult dor!
Și vreau să mă tratez,
Dar nu e nici-un leac,
Și tot mai mult oftez
Și sufăr cât un veac...
Ce poate fi mai rău
Când iubești cu credință?!
- Să vezi sufletul tău
Pierzându-se în suferință!
poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
România eternă
De două mii de ani
cărăm în sufletele noastre
pietre,
pentru a înălța templele
din visele dacilor;
nu pentru a-i întrece
pe babilonieni,
ci pentru a oferi
un adăpost gândului nostru
și pentru ca rostirea străbunilor
să n-o împrăștie vântul.
Pentru că nu aveam
armele la îndemână,
trebuia să aruncăm
uneori
cu ele în cei ce voiau
să ne răpună.
Pentru ca să învingem
risipirile
ne zideam în piatră
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (I)
Ni-i viața dublă: somnul își are lumea lui
Hotărnicind tărâmul ce s-a numit greșit
Viață și moarte. Somnul își are lumea lui:
Fantastic, fără margini imperiu, străbătut
De-a visului suflare, ce trece încărcat
De bucurii și lacrimi, de zbucium sau tăceri.
Ades, străbate visul, chiar trezi, al nostru gând,
Presară plumb asupra-i, sau îl avântă-n slăvi,
Se-mplântă-n noi și-n două ființa ne-o despică,
Răstălmăcește timpul și-asemeni c-un trimis
Al veșniciei, duhuri recheamă din trecut,
Dezleagă viitorul, căci ele au puterea
Tiranică-a plăcerii și a suferinței. Fac
Ce vor din noi, ce n-am fost nicicând, și ne-nspăimântă
Cu umbrele ivite din timpii ce-au apus.
Părelnic e trecutul? Și visurile-s, oare,
Răsaduri ale mintii? Dezvăluie, o, spirit,
Spre-a zămisli ființe mai mândre decât noi,
Făpturi ce-au frânt zăgazul nimicniciilor.
Voi povesti-ntâmplarea ce mi-a sădit-o visul
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răscolesc prin gândurile multe,
Nu știu capul cum de le mai țin,
În broboane de sudori, pe frunte...
Inima-mi se mistuie în chin.
Domnului îi cer îngăduință,
Să îmi mai sloboadă chinga grea,
Să mă vadă, plin de o dorință,
Să mă miluiască un pic, de vrea!
Rog: Oprește a mea suferință
Și o deturnă Tu din calea mea!
Lasă-mă întru a mea credință,
Să-mi fiu limpede ca altcândva!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (V)
Aici se schimbă visul din nou. Iubita lui
Se măritase-acum cu altul dar bărbatul
N-o prea iubea. Departe, -n ținutul ei natal,
La mii de leghe, -acolo și-avea acum sălașul,
Trăind înconjurată de prunci, băieți și fete
La fel de minunate ca ea. Dar ia priviți!
A poposit durerea pe chipul ei si norii
Lăuntricului zbucium, iar pleoapele-i se zbat
Împovărate parcă, de lacrime neplânse.
Ce deznădejdi o-ncearcă? Dorințele ei, toate,
S-au împlinit, iar omul care-o iubea atât
N-o tulbură, șoptindu-i cuvinte vinovate,
Nu-i răscolește gândul curat, căci e plecat.
Ce deznădejdi o-ncearcă? De el îndrăgostită
N-a fost și nu-i dăduse nicicând vre un prilej
Să creadă că vreodată va fi iubit. Nu el,
Fantasmă din trecutul îndepărtat, venea,
În inima-i să-mplânte jungherul suferinței.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința mea
Subiectul care îl gândesc, se numește suferință
Un subiect ce nu-l doresc, în propia-mi ființă.
Felul nostru de-a gândi, este foarte diferit
Este-acum de a iubi, și a fi iubit.
Reușita noastră-n viață, este în comunitate
Iubind pe soțul sau soață, care din păcate:
Nu te-ajută la durere, și te părăsește
Totul îi pân' la avere, și-n rest, nu mai este.
A mea suferință vine, când sunt părăsit
Mă despart acum de tine: cititor iubit;
Este însă trecătoare, mai scriu poezie:
Am gândirea visătoare, după cum, se știe.
poezie de Paul Preda Păvălache (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești mort
dintre toți morții pe care-i știu
tu nu ești mort
ești prezent în gândurile oamenilor
cu tot ce ai făcut pentru ei
și rămâne zidit
durerile și suferințele pe care nu le mai ai
noii le avem și pe ale tale
cuvintele revin la matca poetică
copacii se vor trezi din somn
și cu fiecare dragoste-i mai cald
chiar dacă tu nu mai simți
noi simțim valul care se apropie
și straniu
nu ne temem.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-ai iubi în zadar
Tu ce mi-ai adus în zare
Frumusețea pământească
Ce-a rămas ca o tumoare
Și-a-nceput să se lungească.
Vreau să-ți port eu suferința
Și povara să ți-o car...
Să nu știi ce e căința
De m-ai iubi în zadar.
Mă lăsai în vânt și ploaie
Și nu te-ai uitat o clipă;
Durerea cădea șiroaie
Gânduri, rânduri, o risipă.
Boala să-mi fie iubirea!
Să tot lupt cu ea aș vrea,
Să îmi ia de tot vorbirea,
Rațiunea, inima.
poezie de Daniela Chițu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemulțumire
Sunt o pasăre rănită,
Sunt poemul violat
De necititori de carte...
Sunt... De ce m-ați fi aflat?!
Am strâns în panerul vieții
Pilde și învățături...
Cine-mi mai deschide ușa
De lumină, oameni buni?!
Nu știu, ploi sunt sau sunt lacrimi?!
Nu știu, sunt altar sau rugă?!
Am căzut în suferință...
Doamne, unde-o să se-ajungă?!
Ne e dată suferința...
Îngeri spre purificare,
Dorm cu sufletul de gheață
Într-un suflet de ninsoare...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și suferință, adresa este: