Poezii despre glezne și timp, pagina 4
Vei pleca
voi pleca
te voi lăsa
vor mai fi femei
limpezi și unduioase
sau terne ca lutul fertil
luna martie nu ne mai găsește
gleznele mele nu îți vor mai fi pietre în colier
ochii mei nu vor mai împrumuta culoarea îmbrățișării tale
sângele meu nu îți va mai curge în suflet
strigătul tău va fi cer peste o altă lume
în care eu sunt mușcătura dureroasă
a unei fiare
neîmblânzite
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutele-mi urme ...
Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi,
La urme de pași zăvorâte în timp,
Captive în chingi de țărână și ploi,
Cu glezne zdrelite în lanțuri de ghimpi.
Trecutul e-o dâră târându-se-ncet,
Prin vechi amintiri zvârcolindu-se-n van,
Din care răzbate sinistru scâncet
Al timpului prins, între limbi, pe cadran.
Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi-
Nici ceasul, nici clipa să schimb nu mai pot...
Triumfe speranța de-a merge în doi!
Trecutele-mi urme din viață să scot,
Chiar dacă din timpu-mi rămas-a un ciot...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar aici
Vreau să simt gura flămândă,
Coapsa, sănii... genele...
Buze dulci doar o secundă,
Frământându-mi toamnele.
Pântecul... dorința crudă...
Acum toată ești golașă,
Între glezne mă scufundă,
Către floarea drăgălașă.
Te pătrund, încremenire,
Timpul însăși stă pe loc,
Lacrimi calde o izbăvire,
Patul arde, noi luăm foc.
Perle negre... perle dalbe,
Sfârcul mândru, al tău piept,
În cearceaful alb mă soarbe,
Doar spre tine mă îndrept.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita
În cuvintele sale s-a copt regina viilor,
pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri,
toamna nu se mai satură de arome
în iubiri de femei înalte
cu glezne subțiri,
leoaice de pradă.
Poemele îi cântă în trâmbițele veacului
nemurirea în harul divin
și din cer lumina i se așează pe umeri.
Dar Nichita rămâne rodul visării
unde sufletul se încuvântă apoteotic,
este sămânța din fructul universului
din care răsar luceferii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpului neștiut
Voi fi piatră rostogolindu-mă-n cădere
prin baia de rouă
ce va fi și ultima.
Splendori ascunse îți vor cuvânta
de departe, dintr-un tunel
în care salcâmii stau veșnic aprinși.
Nu uita,
cu alb veșmânt împodobește-mi tăcerea.
Numele meu nu-l striga în dodii.
Ca un fagure dulce prin chenarele zilei
trupul cântător nu mi-l plânge.
Pe glezne să-mi urce atunci
melcii de sidef
întru recunoaștere.
Când semnul de lumină
fi-va zăpada-n colind
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidesc poem
Zidesc poem din rodnice cuvinte,
Trudnic crescute-n ale minții șesuri.
Ieșind învingătoare din eresuri,
Le-acoper trupu-n noile veșminte.
Cu glas plăpând, le salt pe metereze,
Pe-aripi de gând s-au adunat în stoluri,
Sfidând căderea în pustiu și goluri,
Pe-al timpului răboj, ca să dureze.
Printre urzeli am împletit clipite,
Ce șubredele vorbe să-nfiripe-
Din hăuri de uitare iar să țipe,
Rupându-și lanțul gleznelor zdrelite.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul toarce leneș în privirea mea
ca o felină
cu blana moalale
netezește fiecare amintire
din când în când își ascute ghearele
până îmi dau lacrimile
dar nu mă doare pe cât cred trecătorii
îmi prind gândurile cu elastice vechi
mă privesc în oglindă
am câțiva ani mai mult
prezentul e ca un râu printre stânci
gleznele îmi sângerează
degetele au amorțit de la strigăte
și mă strecor printre zilele friguroase
inventând oameni care nici nu vor să știe de mine
trecutul toarce leneș în privirea mea
prezentul e ca un râu printre stânci
mă privesc în oglindă
și inventez oameni
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este moartea?
Moartea este o călătorie
Spre un tărâm fermecat,
O lume cu fluturi și flori,
Cu râuri limpezi și reci,
Un nivel spiritual transcendental,
Unde cățărați pe iedera iubirii de semeni,
Facem pașii nestemate
În oglinda unui alt timp.
Acolo poveștile ne acoperă gleznele
Și sorbim din nectarul eternității
Zâmbetul și sărutul celor dragi nouă.
Acolo este o lume de oglinzi paralele
Și de mistere inegale, risipite,
Ce au răsărit pe solul irisului opac.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-mi, scâncet de vioară
Viața-mi, scâncet de vioară,
Vis năpraznic de iubire,
Spaimă-nchisă-n amintire,
Gemetele-i mă-nfioară.
Viața-mi, scâncet de vioară,
Plâns trudit ce-n van se frânge,
Umbra zilei care plânge,
Și-n vâltoare mă coboară.
Viața-mi, scâncet de vioară,
Lanț târât de slabe glezne,
Taina din adânc de bezne,
Crunt nădejdile-mi doboară.
Viața-mi, scâncet de vioară,
Cânt rămas ce mă alină,
Clipa ce-a-nflorit din tină
Și-o speranță-n gând strecoară.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre glezne și timp, adresa este: