Poezii despre groază și suflet, pagina 4
Școala încotro???
Nu pentru că nu am ce face
Îmi pun această întrebare,
Ci pentru că de-o vreme-ncoace
Simt c-am ajuns la disperare.
Cenușăreasă este școala,
Aleșii n-o mai iau în seamă,
La masa plină cu bucate
Azi nimeni, nimeni n-o mai cheamă.
Cum poți să fii atât de rău
Să faci din om o buruiană,
Doar dascălul cu harul său
Îi dă cea mai bogată hrană!
El are cheia fermecată,
Deschide pentru prunci o lume,
În floarea mică, delicată
Iubirea toată el o pune.
Discrerditați educatorii?
Destul cu-atâtea umilințe,
Nu confundați cu infractorii
Făuritorii de conștiințe!
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă (6 august 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S. Sănătatea!
Se-nchid spitalele pe rând,
Iar asistenți și medici pleacă
Șoptind o rugăciune-n gând,
De plâns, bolnavii se îneacă.
Băgăm o criză-n altă criză
Căci nu-s mănuși sau măști, e clar
Și asta nu e o surpriză,
C-au tot cerut, dar în zadar.
Se vrea sistemul pe butuci,
Un plâns continuu și-o strigare
În țara cu atâți uituci
Ce au promis în gura mare:
Normalitate, viață-aleasă,
Un vis pe care ni-l dorim,
Acum, când ne rugăm în casă,
Fricoși, să nu ne-mbolnăvim.
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un vechi arbore genealogic
Mereu te reîntorci melancolie
O, blândețe a singuraticului suflet.
La sfârșit o zi aurie strălucește.
Plin de umilință se înclină durerea răbdătorului
Sunând a blândețe și moale nebunie.
Privește! Iată se și-ntunecă.
Se reîntoarce noaptea și plânge-un muribund
Și altul suferă cu el.
Tremurând sub ale nopții stele
Se-nclină an de an tot mai adânc capul.
Comentarii
Ca și în alte texte ale lui Trakl, melancolia, "O, blândețe a singuraticului suflet" este în centrul poeziei "Într-un vechi arbore genealogic". Două terține formează prima jumătate a poeziei, două versuri, a doua. Ca formă, avem un respect clar pentru ortografiile aforistice care erau comune pentru începuturilor unui jurnal.
În cea de-a doua strofă, "blândețea" și "nebunia" sunt încorporate într-o imagine complexă care pare să se dizolve între mișcarea sănătoasă și consolidarea civilizațiilor urbane în sunete, chiar lingvistic, dacă privim structura vocală a acestei stări cu dominația sunetelor profunde.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața care ne trăiește
Sună ceasul ca un ciomag bubos
Cafeaua bea țigara și repede pe ușă
Nu uita telefonul vital supraviețuirii
Până la metrou ești deja în rețea
Te contopești în marea compulsivă
Unul din milioane
Pontezi cartela identificatoare
Exiști în pontaje și scheme de personal
Ocupi biroul ca pe o baricadă
Râzi sociopat și pupi fundul șefului
Lucrări, situații, telefoane, aprobări
Deadline, isterie, o țigară palmată pe balcon
Un sandwich înghesuit grăbit
Stai peste program să vadă managerii
Vlăguit de sine cu mintea sală de așteptare
Fără gânduri plin de frici
Te întorci acasă în masa de plastic lichid
Un nimeni înghesuit în metrou
Garsoniera închiriată e goală și rece
Te îmbeți ca un câine bătut de ploaie
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut icoană
Ce zgomot surd îmi dă fiori
Și-i repetat și-i miez de noapte?...
Stau cu prieteni la o carte,
Cum stau în viață adeseori.
E un sinistru neînțeles
Ce bubuie în suflet, tâmple,
De mister ce-ar putea să-ntâmple
Pe-asfaltul morții-n contrasens.
Am parcă o străfulgerare
De suflet ce-mi cedează straniu;
Aieve aud geamăt în craniu
Și fug în buhăit ce doare...
Alerg, nu știu de ce am frică
D-un neștiut ce-l presimt rău...
Mă-ndrept ca sunet spre ecou;
Simt inima că-n hău îmi pică.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela
Tăcerea e adâncă și noaptea-ntunecoasă;
Norii ascund vederea înaltelor tării
Ș-a stelelor de aur mulțime luminoasă
Ce smăltuiau seninul cereștilor câmpii.
Numai religioasa a candelei lumină
Aprinsă de credință, și limpede și lină,
Lucește înaintea icoanei ce slăvesc.
Emblemă-a bunătăței, mângâitoare rază,
Ea parcă priimește și parcă-nfățișază
Rugăciunile noastre stăpânului obștesc!
În minutele-acelea când sufletul gândește,
Când omul se coboară în conștiința lui,
Ca unei inimi care cu noi compătimește
Frățeștei ei lumine durerea mea supui.
Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate
Au avut-o de martur și i-am încredințat!
Câte dorinți smerite și neînființate
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treptele dăscăliei (colegilor mei, dascăli)
Un dascăl are-n viață trei etape
În care toată truda lui încape.
În prima parte, chiar la început,
Când este mai curând nepriceput,
E-ncrezător, e tânăr și tenace,
Și-așa cum știm, elevilor le place.
El are-acum de studiat o groază
- Că n-o să stea pe loc, precum o loază--
Examene de grad și masterate,
Planuri de lecții sau vreo facultate,
Să se căsătorească... dar atunci
Îi trebuie casă și să crească prunci
Abia dacă mai gustă din concediu...
Și trece-astfel rapid, în stadiul mediu.
A doua parte-a dăscăliei poate
Să aibă rezolvare-n prima parte,
Apoi destinul, cu a sa poruncă,
Îl trece-acum și mai vârtos la muncă;
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Peregrini prin timp (2007)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contaminare
timpul rarefiază
cuibul de rândunele
îmi spusese o voce din adâncuri
venise așa pe nepusă masă
cum cad toate trăsnetele
aveam să aflu mai târziu
am fugit în centrul grădinii
acolo unde creștea invizibil
copacul cu genealogii
*
ne facem curaj intrăm
și în ziua aceasta
ignorăm visăm trecem
sub semnul accidentalului
[marile legi nu și-au spus deocamdată cuvântul!]
simulăm că ne pasă că recunoaștem
copacul pierdut în urmă cu o vară
și partea de suflet rămasă lui
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplarea
vreau să alung din gând
întâmplarea tristă a copilăriei
dintr-un sat de munte
pe care l-am lăsat în urmă,
cu pasi grei mi-am îndepărtat privirea
de la chipul grav
al pădurarului văduv
a cărui consoartă în flacări și-a găsit sfârșitul,
era veselă femeia, harnică, gospodină aleasă
între ea și astru părea a fi o idilă
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziune
viziunea i-a apărut Mariei Angelica într-o noapte în care
chinuită de vechile coșmaruri, s-a ridicat din pat
și s-a îndreptat apoi spre bucătărie după un pahar cu apă
apucând să facă numai câțiva pași
a simțit dintr-o dată o așa ușurătate trupească
încât își tot apăsa cu pumnul pe piept
pentru a-și ține carnea lipită de suflet
speriată de această subită stare de imponderabilitate
voind să se sprijine pe concretețea lucrurilor din jur
continuă să meargă prin încăperile atât de cunoscute
deschide cu hotărâre ușa frigiderului
ea e aici și acum
deține un control permanent asupra a tot ceea ce o înconjoară
și îi aparține, deopotriva
și-a pierdut din setea aceea intensă cu care părăsise așternutul
legume, o sticlă cu vin, friptură
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre groază și suflet, adresa este: