Poezii despre lumină și munți, pagina 4
Culoarea voinței
Plăceri albastre și nevinovate
Trec perechi, perechi
Florile din fața casei.
(pe care le-ai plantat aseară)
Sar coarda.
Trăim pe lume nebună de iubire.
Și fluturii aceștia
Frumuseți efemere,
Îmi gâdilă tălpile.
Norii se ascund, în joacă
După munți și după soare.
Ce faci? nu vii?
Închide robinetul, iubitule,
Și lasă pentru mâine
Puțină lumină.
poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormitul din vâlceà
E o vâlceà în care doinește-un pârâiaș,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă și sulfină,
Fășii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaș,
Stă soarele. Mustește vâlceaua de lumină.
Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.
Cu tălpile în iriși, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roșcate și hidoase.
sonet de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oi și pietre
Eu am o lanternă absurdă
din lumină de brad
și urdă
și o jumătate de gard.
Luna are o lumină absurdă
dintr-o lumină surdă
un gard dintr-un cer
și o jumătate din
eter.
Mă flutur ca munte
Se flutură muntele
cu brazii
la dânsul cărunți
la mine cărunte...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orion
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură și elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.
Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fân.
Oceane și munți îl văd primăvara plecând
și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.
Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
și toată iarna, apoi, corabia de lumini
Deasupra lumii uimite se clatină.
Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa strabate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din corabie
Potopul a venit deodată,
Neașteptat, dar mult vestit.
În ziua-aceea păcătoșii,
Târziu, în valuri, s-au căit.
Din milioanele de oameni,
Opt suflete au fost salvate
Printr-o credință umilită
Ce zilnic i-a condus la fapte.
Peste oceanul nesfârșit
Care-nghițise munți și case,
Numai ei singuri au plutit,
Purtați pe aripi luminoase.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de toamnă
Din vârf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațâță
jăraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.
O rază
ce vine-n goană din apus
și-adună aripile și se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
și frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuși.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceanul
Caleașca de aur a lui Poseidon,
Zeul mării,
Zboară pe suprafața apelor albastre
Ale Oceanului.
Valurile luminoase
Se transformă într-un drum drept
Pentru a lăsa zeul să treacă
Înspre munții Olimp.
Tridentul îi luminează drumul pe ape
Ca o baghetă magică.
poezie de Roxana Bulmez din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud
păduri ce plâng
mult mai sălcie apa
în mănăstiri din munți
cu mult mai tristă tâmpla
ce sprijină cerul
rămas-a ochiul orb
în șuierul luminii
copaci decapitați
cad în genunchi
și îi aud
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul heraclid
la temelia vechilor cascade
zădărnicia o frângeam în două
cănd nu aveam în pribegie rouă
ca să topesc albastrul din ciclade
și mă schimbam cum se schimba lumina
pe florile cu frică de răcoare
iar pentr-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-și mângâie grădina
ce gust de fier au vorbele-mi scăpate
pe-ncrucișate drumuri ce mă- nchid
în istovirea trupului-cetate
pe povârnișul muntelui lichid
și dăruit dorințelor deșarte
am să mă-ntorc ca ultim heraclid
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estimând munții
Am estimat iarăși munții
Cu sârg din proprie inițiativă
Pe plaiuri natale și nu numai
Cu multă năzuință și determinare
Creați din seva puterii divine
Se vedeau plini de stimulente
Nu vreau să intre acolo impostori
Și totuși le-am cerut iertare
De la poale până peste piscuri
Și totuși le-am cerut clemență
De la nadir până dincolo de zenit
Să nu apară discordanțe organice
Am conceput scenarii de lumină
Pentru noi și destinul munților
Mai bine să vină mii de serafimi
Ca să înconjoare munții din azur
Mai bine să vină mii de heruvimi
Ca să vegheze peste munți de sus
Pe viitor invoc cete de arhangheli
Să investească aici în munți noștri.
poezie de David Boia (26 iulie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și munți, adresa este: