Poezii despre lux, pagina 4
Pasiunea rebelă
Erau seri în care, după ieșire la restaurant,
cu mâncăruri exotice și vinuri de colecție,
poante, muzică la pian și momente de reflecție,
îmi cerea pasiunea rebelă cu ochii de diamant
s-o masez cu basma de mătase, de predilecție
sau să ne pictăm dezbrăcați într-un mod cam extravagant,
alteori mă învăța Bachata, un zbor mai palpitant,
de parcă urma să fim la vreo mare preselecție
mă însoțea fabulos într-o lume de lux, duioasă
galant îmi mulțumea pentru prânz, origami sau stele
excepție rară, zâmbet de-o clipă clipă frumoasă
distant părea cerul deodată, se-arătau vremuri grele
percepție diferită-mi făurea, lumea ploioasă
zburat-am lăsând vag în umbră amintirile mele.
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
bang bing o iau înapoi odată cu inima
același trap la rădăcina culorilor
pe care ochii le reinventează
aceeași libertate între bing și bang
picajul în sfera gândurilor
printre amfore cu o singură toartă
rămâne bing suspendat odată cu leagănul
de nucul unei copilării bogate
în care o singură mână mă adună
dintr-o clepsidră lăsându-mi luxul
de a fi și de a rămâne om
cu bang la braț răsucesc tălpile spre niciunde
într-o plimbare liniștită printre verbe
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moșul de la Diamond-Blue
Pentru cei fără de daruri, nu primesc
Le dăm epigrame pe ales
În mănuși, în cizme, pe hârtie,
Dacă vreți vă dăm și-o poezie
Haine, cu sau fără blană, deci,
Cântă-mi un colind, apoi când pleci,
Ia cu tine renii, sania
Ia dacă-ai să vrei și boala mea.
La graniță, la slujbă, cât am stat
O spondiloză eu am căpătat,
Și pe asfalt, bocancii mei de lux
Și-au răsturnat bocancii în reflux,
Dar crema cu venin zic, m-a tratat
Blue-Diamond, precum vraciul m-a tratat.
poezie de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de mulți...
Atâția zei ce ne-amăgesc,
Religii care ne-nvrăjbesc,
Atât de multe catedrale,
În timp ce nu avem spitale,
Atâți prelați ce-n lux trăiesc,
În timp ce-atâția flămânzesc,
Atâți ce n-au pe Crist model,
Ce nu a strâns averi de fel,
Atâția clerici ce-s trufași
Și papi ce fost-au ucigași,
Atâți episcopi ce-s corupți
Și slujbe țin, neîntrerupți,
Atâția popi ce preacurvesc
Și pedofili ce ne-ngrozesc,
Că bietul om e bulversat
Și nu mai crede-n zei vreodat'.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (5 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul ca loz câștigător
Vă zic: "E de lux", dar nu e de lux.
Vă zic: "E apartament", dar nu e apartament.
În apartamentul de lux locuiește altcineva
Vă zic: "E alb", însă nu e alb.
Vă zic: "E Mustang", dar nu e Mustang.
Dar eu am astăzi un Mustang alb
Poemul e un loz providențial
Nu dai greș. Joacă pe apartament, iată apartamentul.
Mizează pe mine: Iată albul "Mustang"
Diferența magică între
Aceste câștiguri n-o simți: scrii
Într-o chilie, ca și cum ai călări un Mustang.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai adânc decât marea în gânduri
Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici și vântul.
Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos desenate în laboratoarele nopții.
Nu mai rămâne cu mine-n cuvinte
decât gustul de viață-n semințe
ouă de păsări pe socluri de piatră
și cuiburi de stele în clipe de răgaz
cu poteci de lumină-n palme.
Sunt mult mai întregit cu tine
când se brăzdează fruntea cu roți
și-mi bat în tâmple clopotele serii,
sunt mult mai gol decât haosul vremii
mai adânc decât marea în gânduri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 iunie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Belle art
poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.
hora cuvintelor pe al nopții reflux
când Luna își scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.
visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care crește oameni buni.
univers de frumusețe și de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vâna în somn!
dacă aș fi vultur
mi-aș permite să fiu sarcastic,
ghearele mele vor nimeri pe lângă
cel vânat îndeaproape,
cel hăituit de la distanță
și dinăuntru,
penele grele, o platoșă
din luxul de a nu-mi pune întrebări,
pentru că oricum
cad de la sine o bună parte,
țeasta mea de cutezător devine-va pleșuvă
ca o lună falsă,
lipită pe partea cealaltă a ochiului mort.
până dimineață, atârnă-ți aici armele vânătoarei,
prăzile dorm, umblă ușor
prin preajma sentimentului de siguranță
cu somnifere.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Termenul peiorativ "poetesă"
N-am înțeles niciodată de ce există
doar termenul peiorativ "poetesă"
și nu și cel echivalent pentru bărbați...
poetă seamănă mult cu poiată? sau cu prințesă?
Da, poiată e locul unde găinușa talentului
lasă ouă de aur,
locul unde găinușa de aur își clocește
tezaurul,
o poiată e o poiată, dar o poetesă?
sună așa a alint, știm noi de care... prințesa...
măi, fetelor proaste, stați la cratița voastră,
femeia e o comoară ce trebuie îngropată în bucătărie,
e-mail vine de la smalț,
smalț de la cratiță, evident,
nu de la ceramica de lux din epoci istorice de glorie,
de cavalerism, de onoare, de sentimente donquijotice...
N-am înțeles niciodată de ce există
doar termenul peiorativ "poetesă"
și nu și cel echivalent pentru bărbați...
oare e greu de pronunțat "poetesul"?
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Basta cu tristețea! În sertar să-ascundem hârtia!
Din ziua asta-s bântuit de-un demon demn în toate,
De parcă, spălând-mi rădăcina părului cu șampon, măiestria
Și-o demonstră frizerul Fransoise, franțuz-fârtate.
Pun rămășag că încă nu am murit
Și, ca un jocheu, pe propriul cap jur,
Voi mai pune probleme, înzecit,
Pe pista hipodromului, jur-împrejur.
Țin minte, acum e treizeci și unu,
An minunat ce-nflorește în mălini, bălan,
Că s-au maturizat râmele după ploile de-acu
Și Moscova-ntreagă plutește pe bărci spre liman.
Nu te neliniștești. Nerăbdarea - e un lux,
Cu-ncetul o să iau viteza mea de grație, -
Cu pas glacial vom ieși spre drumeagul de sus, -
Eu mi-am păstrat distanța, din stație în stație.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre lux? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lux, adresa este: