Poezii despre lux
68 de poezii despre lux.
Cavoul
Un cavou luxos și mare, cu sculpturi și cu citate,
Ultima deșertăciune-i și suprema vanitate.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (13 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavoul (apropo de cavourile luxoase din cimitirul Bellu, din București)
În pământul sfânt al țării sunt direct înmormântați,
Genii ce-au adus progresul și eroi nenumărați.
Un cavou luxos și mare, demn doar de regalitate,
Ține-adesea-n măruntaie o ilustră... nulitate.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (13 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monada
pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veșnica rocadă de corp mereu în zbor
și mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri și amplă sărăcie
în omulean ce ține pe firavul sau umăr
și vreme care vine și spațiu fără număr...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului
Îi place luxul și puterea,
Să-ajungă patriarh 'i-e vrerea;
Înlătură orice obstacol,
Din slujbă face un spectacol.
Ființa asta îngâmfată
E Vanitatea întrupată.
pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (20 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înalt Prea Nesmeritului Andrei Andreicuț, mitropolitul Mitropoliei Clujului (pentru care CNSAS a dat verdict de colaborator al Securitatății), care a fost la Realitatea TV cu o podoabă uriașă la gât (pamflet)
Văd la gâtu-ți o podoabă
Mare cât un sfert de roabă,
Aur mult, făr' de rușine,
Cu safire și rubine.
Dacă-ai vinde-o pe dolari,
Mulți orfani ar crește mari,
Și, mă jur pe tine-Avrame,
Mulți n-ar mai muri de foame.
Trebuie, fir-ar să fie,
Să ai și tu modestie;
Fii cu-adevărat smerit,
Nu luxos și ipocrit.
Ia exemplu de la Crist,
Simplu fii și altruist,
Bun și iubitor de oameni;
Tu cu El nu te asameni.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (2 decembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechilor auzuri
Știi să-l auzi din, fără greieri, casa,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărților înșelătoare
(dar nupțial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire sângele-l asculți
cum bate-ntr-alții povestindu-ți fiul,
auzi în cești cum pâlpâie târziul
și pașii dragostei i-auzi, desculți?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mișcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-și au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt bani!
Plata e ultima preocupare:
Nu sunt bani! Mereu aceiași scuză,
Însă salariații o tot acuză
Că banii-i curg fără-ncetare.
Când zice, i se crispează o buză
Gândindu-se la cheltuiala mare,
Că nu va mai pleca peste hotare...
Așadar..."pe turtă-și trage spuză."
Ei îi suportă firea cea obtuză
Că n-au găsit alternativa bună,
N-au nici necazul cui să-l spună,
Deci soluția e să se supună
La femeia acesta îmbuibată,
Cu hainele luxoase îmbrăcată.
sonet epigramatic de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zâmbete ucise...
Demoni pentru lume s-au incăierat
Pe Dumnezeu l-au împărțit,. tăiat
Sub cerul trist și însângerat
Dezbinând cu zarurile de plumb
În religii ce aruncă cu colb
Robindu-ne ochiul zălog și orb
La zâmbetele ucise de foame
Iertate prin moschei și catedrale
Cu măștile luxoase de icoane
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul pustiirii (Urgia cerească)
Iarăși lupte, iarăși sânge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfârșite,
Iarăși valuri și nevoi!
Când a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.
Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.
Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


În lacrima lumii...
În lacrima lumii, se-aude durerea,
Cu care se-adapă într-una tăcerea.
Pieirea mai pune un pas peste noi
Și tot mai adânc coborâm în noroi.
Distrugem speranțe și gânduri tăcute.
Am pus rațiunea să nu mai asculte.
Și robi lăcomiei, de noi inventate,
Clădim inutile și sumbre palate.
Robiți de mașini și luxoase vacanțe,
Mirajul din drog... privați de speranțe,
Urmăm neclintiți ce ne da lăcomia
Și creștem cu grijă și-n tihnă robia.
Orbiți de plăceri și de lucruri deșarte,
Privirea din noi nu mai vede departe.
Și-n timp ce greșim, dar nimic nu ne miră,
Pământul sub noi de-abia mai respiră...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lux, adresa este:
