lux

Cavoul

Un cavou luxos şi mare, cu sculpturi şi cu citate,
Ultima deşertăciune-i şi suprema vanitate.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavoul (apropo de cavourile luxoase din cimitirul Bellu, din Bucureşti)

În pământul sfânt al ţării sunt direct înmormântaţi,
Genii ce-au adus progresul şi eroi nenumăraţi.
Un cavou luxos şi mare, demn doar de regalitate,
Ţine-adesea-n măruntaie o ilustră... nulitate.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monada

pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veşnica rocadă de corp mereu în zbor

şi mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri şi amplă sărăcie

în omulean ce ţine pe firavul sau umăr
şi vreme care vine şi spaţiu fără număr...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitatea sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului

Îi place luxul şi puterea,
Să-ajungă patriarh 'i-e vrerea;
Înlătură orice obstacol,
Din slujbă face un spectacol.
Fiinţa asta îngâmfată
E Vanitatea întrupată.

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înalt Prea Nesmeritului Andrei Andreicuţ, mitropolitul Mitropoliei Clujului (pentru care CNSAS a dat verdict de colaborator al Securitatăţii), care a fost la Realitatea TV cu o podoabă uriaşă la gât (pamflet)

Văd la gâtu-ţi o podoabă
Mare cât un sfert de roabă,
Aur mult, făr' de ruşine,
Cu safire şi rubine.

Dacă-ai vinde-o pe dolari,
Mulţi orfani ar creşte mari,
Şi, mă jur pe tine-Avrame,
Mulţi n-ar mai muri de foame.

Trebuie, fir-ar să fie,
Să ai şi tu modestie;
Fii cu-adevărat smerit,
Nu luxos şi ipocrit.

Ia exemplu de la Crist,
Simplu fii şi altruist,
Bun şi iubitor de oameni;
Tu cu El nu te asameni.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (2 decembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechilor auzuri

Ştii să-l auzi din, fără greieri, casa,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărţilor înşelătoare
(dar nupţial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire sângele-l asculţi
cum bate-ntr-alţii povestindu-ţi fiul,
auzi în ceşti cum pâlpâie târziul
şi paşii dragostei i-auzi, desculţi?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mişcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-şi au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt bani!

Plata e ultima preocupare:
Nu sunt bani! Mereu aceiaşi scuză,
Însă salariaţii o tot acuză
Că banii-i curg fără-ncetare.

Când zice, i se crispează o buză
Gândindu-se la cheltuiala mare,
Că nu va mai pleca peste hotare...
Aşadar..."pe turtă-şi trage spuză."

Ei îi suportă firea cea obtuză
Că n-au găsit alternativa bună,
N-au nici necazul cui să-l spună,

Deci soluţia e să se supună
La femeia acesta îmbuibată,
Cu hainele luxoase îmbrăcată.

sonet epigramatic de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete ucise...

Demoni pentru lume s-au incăierat
Pe Dumnezeu l-au împărţit,. tăiat
Sub cerul trist şi însângerat

Dezbinând cu zarurile de plumb
În religii ce aruncă cu colb
Robindu-ne ochiul zălog şi orb

La zâmbetele ucise de foame
Iertate prin moschei şi catedrale
Cu măştile luxoase de icoane

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul pustiirii (Urgia cerească)

Iarăşi lupte, iarăşi sânge
Iarăşi zgomot de război,
Iarăşi lacrimi nesfârşite,
Iarăşi valuri şi nevoi!

Când a şters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăşi
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Şi copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor oraşe
Şi pe mulţi îi vor robi,
Unde sunt cântări deşarte,
Gloanţele vor dănţui.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lacrima lumii...

În lacrima lumii, se-aude durerea,
Cu care se-adapă într-una tăcerea.
Pieirea mai pune un pas peste noi
Şi tot mai adânc coborâm în noroi.

Distrugem speranţe şi gânduri tăcute.
Am pus raţiunea să nu mai asculte.
Şi robi lăcomiei, de noi inventate,
Clădim inutile şi sumbre palate.

Robiţi de maşini şi luxoase vacanţe,
Mirajul din drog... privaţi de speranţe,
Urmăm neclintiţi ce ne da lăcomia
Şi creştem cu grijă şi-n tihnă robia.

Orbiţi de plăceri şi de lucruri deşarte,
Privirea din noi nu mai vede departe.
Şi-n timp ce greşim, dar nimic nu ne miră,
Pământul sub noi de-abia mai respiră...

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!