Poezii despre palate, pagina 4
Cântec de seară
Vine o vreme
Când vom plăti
Pentru fiecare iluzie,
Când eu și cu tine vom fi izgoniți
Ca niște ființe pe care nu mai vrei să la știi
Prin deșertul încins
Al nimicului.
Vom fi legați la ochi -
Și ne vom căuta unii pe alții
Și ne vom sili să spunem
Că ne vedem
Alergând cu picioarele goale
În palate de marmoră -
Nu se știe
Cine pe cine mănâncă de foame
Si sătulul se preface
Că doarme.
poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liviu Dragnea, către guvernul său
Dragul meu guvern frumos,
eu te-am pus, eu te-am dat jos,
că nu-mi mai ești de folos.
Eu te-am băgat, eu te scot.
Să te suport numai pot.
Eu te-am numit, te-am instalat,
pe parcurs, tu mai trădat.
Cu ai mei confrați din ceată,
cu moțiunea aprobată,
Cu tot riscul asumat
te voi scoate din palat.
De tine m-am săturat,
că n-ai jucat cum ți-am cântat.
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina hoiturilor
Palatul ei este făcut din cranii.
Coroana ei este făcută din ultimele așchii
Sărite din nava vieții.
Tronul ei e un eșafod de oase, chinul lucrurilor
Spânzurate și brancarda sfârșitului.
Mantia ei este noaptea ultimului sânge.
Regatul ei este gol
Deșertul lumii, din care ultimul țipăt
A zburat greoi, îndepărtându-se neajutorat
În orbirea și-n tăcerea și-n surzenia golfului
Întorcându-se, micșorat, mut,
Să domnească peste acea liniște.
poezie de Ted Hughes din "Cioara. Din viața și cântecele ciorii" Ted Hughes editura CORESI, ediție 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei furnici cu pălării
Roua toată risipind
În tufiș de levănțică
Pisicuța noastră mică,
Are blană de argint.
Vai ce straie lucitoare,
De l-ar ține-ntreaga zi
Să se joace cu copii,
Motănelul meu de soare.
Trei furnici cu pălării
Umblă-n sus și umblă-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de păpădii.
Haide, trage, surioară,
Zise sora cea mezină,
Vine ceasul pentru cină
Și ne facem de ocară.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (6 iunie 2020)
Adăugat de Ioan Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment
Când în palatul lor-cel din văzduh-
Străbunii au să cheme al meu duh,
N-aș vrea ca el, călare pe-o vântoasă,
Ori coborând din munți cu-o ceață dreasă,
Să vadă-aici vreo piatră de mormânt,
Semn al țărânii-ntoarse în pământ,
Ori vreo pisanie gravată-anume.
Ca epitaf, vreau propriul meu nume;
De n-o putea să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-i cer tributul!
Doar numele vreau monument să-mi fie:
Etern prin el, sau mort pentru vecie!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte, toamna
Lumina lumânării este argintie pe paravanul înghețat și luminos.
Cu evantaiul ei micuț ea alungă cărăbușii...
Pe treptele palatului noaptea este rece sub razele de lună;
Așezându-se, privește două stele despărțite de Calea Lactee Vega și Altair.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 95
Un chip frumos rușinii-i dai pe lume
Ce, ca rugina rozei parfumate,
Pătează ce-i frumos în al tău nume;
Și tu pari dulce, însă ai păcate.
Iar cine viața ta o povestește
Vorbind lasciv de-a ta destrăbălare
Nu te-njosește, ci te preamărește;
Parc-ar rosti o binecuvântare.
Și-acele vicii care sunt în tine
Sălășluiesc ca-n mândrele palate
Unde-al splendoarei văl astupă bine
Tot ce-i murdar și vezi lucruri curate.
În viață, dragul meu, tu chibzuiește
Prost folosită, lama se tocește.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule
O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căznește, fură, surpă și omoară.
Îți trebuie putere și comoară.
Îți trebuie palate și veșminte
Să-ți zacă-n ele hoit și oseminte.
Morminte, omule, morminte.
Avidă, mâna ta se strânge.
Storci aur și se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete
Și-n beciul tău zidit îngheață
Neprihanita oamenilor viață,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.
Îmi e rușine, omule, îmi e rușine.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinții uitării
Când ploile nu mai au nume,
Umbrelele n-au nici un rost
Iubesc, urăsc și nu pot spune
Ce am simțit când tu n-ai fost.
Din mintea mea nu ai plecat,
Ți-am construit chiar și un palat,
Din marmură sânge și flori,
Sa simți și tu uneori,
Dinții uitării...
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre palate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre palate, adresa este: