palate

Lăcomie

Avarii vor bani şi aur,
Alţii vile şi palate,
Ţie ce-ţi pasă, moarte,
Când le sfidezi pe toate!

Pe oameni îi coseşti,
Palatele lor rămân,
Şi'ntotdeauna eşti
Stăpână peste stăpâni!

Nu ai deloc milă
Pentru omul neajutorat,
Care caută prin topogane
Câte ceva de mâncat.

Harpagonii ţin tandemul
Cu înşelătorii şi strâng;
Toţi poartă cu ei consemnul
Zgârceniei, numai atât!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulciferarea legii

Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
şi nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieţii mele şi vieţii lui "Sunt".

În teritoriul ochiului meu violent,
îţi ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.

Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
şi în fiori...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marş revoluţionar

Aideţi fraţi într-o unire,
Ţara noastră e-n pieire:
Aste ziduri şi palate
Unde zac mii de păcate
Aideţi a le dărâma.

N-auziţi în piaţă larmă?
Daţi năvală-n mâini cu armă;
Că soldatul ne ajunge,
Baioneta ne împunge,
Daţi, de-o vrea şi el să dea...

Fraţilor, să n-aveţi milă,
Daţi în cei ce vă fac silă.
Vă iau plugul, arătură,
Boul chiar din bătătură.

poezie celebră de George Călinescu, după Catina Damnatul (1948)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea...

Visând la prinţul ei,
O fată singură stătea
Ea vede tot, dar nimeni, din jur,
N-o observă=a.

Ea caută un om
Nu palate şi argint, nicidecum,
Ci un om prezent
Lângă ea: aici şi acum.

Strada plină de oameni era...
Fata singură stătea
Dar nimeni, dar nimeni
Nu observă, că aici este
Şi ea.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul (III)

(...)

Cu-o strângere uşoară şi rece îi luă mâna,
Pe fata lui, o clipă, se-ntipări noianul
De gânduri tăinuite, dar fără veste, toate
Se stinseră, iar mâna-i căzu fără putere,
Cu paşi înceţi spre poarta porni, dar n-arăta
C-ar vrea să-şi ia adio: se desparte zâmbind.
Trecu prin greaua poartă-a palatului, urcă
În şa şi-n lumea largă porni. De-atunci nicicând
N-a mai trecut el pragul bătrân şi înnegrit.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg antic

Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge -
Şi stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.

Pluteşte un lanţ de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.

Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Şi lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir la umbră

Să cumpăr oi, să vând măsline
În piaţa plină de femei,
Să argăsesc cântări şi piei
În centrul aprigei Medine.

Pe străzi înguste şi cabrate
Să-mping măgarul cel abraş
Ce cu copita, nărăvaş,
Loveşte-n uşi de vechi palate.

Şi din Pacific în Atlas
Purtând caftan, turban ori fes,
La Marrakech cerşind, la Fez,
Spre cerul gol, cu jalnic glas:

"Mă fă-n Sahara fir de praf,
Căci mare eşti, Allah, Allah!"

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele iubirii

Degetele iubirii nu mor
Pe-un trandafir însingurat,
Totul are izvorul în dor
Şi se dăruie-ades minunat.

Tu ai privit petalele târziu,
Senzuale inimi pictate,
Totul înjur e pustiu,
Iubirea înalţă palate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua vieţei

Când norii palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede zafir,
Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă şi stinge lungi zilele mele,
Cobori, o, cobori!

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul moralei

Morala-i operă latină,
Arunci în ea cu tot ce vrei,
I-atârni podoabe cu cercei
Şi-un bolerou din muselină.

O sorcoveşti ca pe-o regină,
O-njuri şi la Paris şi-n Tei,
Morala-i operă latină,
Arunci în ea cu tot ce vrei.

Şi nu-ţi găseşte nimeni vină
De la palat până-n bordei,
Duplicitatea-i boala ei,
Un fel de sclipăt şi rugină,

Morala-i operă latină.

rondel de George Dumitru din Luntre solitară (2005)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!