roşu şi viaţă

Sonetul butonului roşu

Treisprezece ghilotine glisează
Ghemurile vieţilor oratoric
Prezentând adevărul mediatic
Manipulând turma ce-şi visează...

Subliminal sensuri de viaţă
Cu Lincon şi Kennedy valori
Trucate şi spânzurate în sfori
Cu societatea-mblânzită-n paiaţă...

De umbre nevăzute ce stăpânesc
Tot ce miscă liber şi le robesc
Ca nişte greieri în telefoane!

Ascultând tot ce contra le grăiesc
Sub piramidele de bani... Greşesc!
Intr-un joc... cu roşii butoane

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperceptibil timpul

În grădină se face roşie
portocala, imperceptibil
timpul dansează
pe scoarţa sa,
roata morii se desprinde
la plinul apei
dar îşi continuă rotirea
şi înfăşoară un minut
minutului trecut
sau viitor. Divers timpul
pe rotunjimea fructului,
indeclinabil pe corpul
care reflectă moartea
lunecă întortochiat
închide strânsoarea
minţii, scrie
o dovadă de viaţă.

poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul asfinţitului

În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă,
Înserarea cade pe câmpie
Şi totu-n negru se –mbracă.

Zorii zilei au să prefacă
Întunecimea nopţii în feerie...
În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă.

Oricui ar trebui să-i placă
Sângerii apusuri să tot fie,
Nenumărate şi-n vecie,
Iar viaţa încă să nu treacă

În asfinţit, o dâră sângerie...

rondel de Ioan Friciu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut cu-minte

Buzele tenebrelor mă alintă,
îmi şoptesc mistere antice,
îmi revarsă elixirul cunoaşterii,
îmi mângâie trupul ostenit...
Surasul unei raze pătrunde
prin spărturile de cremeni,
se multiplică şi se împraştie
în toate colţurile,
pe toţi nervii ce acum tremură de bucurie,
pe toate arterele şi venele ce clocotesc cu roşul lor aprins.
Întunericul se retrage neputincios ca o pată a trecutului
ca şi când n-ar fi vieţuit niciodată în mine, cu mine, pe mine...

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia vieţii

Ce este viaţa?
Cine o cunoaşte?
Ce ştiţi voi despre viaţă şi trăirile ei?
Eu cred că este doar clorofilă
Ce face să se plimbe sângele,
Fie el verde sau roşu,
Galben sau albastru,
Prin venele pline de durere.

Această hârtie albă ce poartă cerneală
Are viaţă sau ce este cu ea?
Îmi puteţi răspunde exact
Sau şi ea conţine clorofilă
Şi este părticică din tine,
Din zorile ce inundă planeta
Şi suflete ce zac în necunoscut
Pe acest pământ ce poartă
Visele vieţii eterne.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant

Doar florile mai adună
Lumina!
Tristeţea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum şi cenuşa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viaţa toată!

Gândul e roşu
Cum roşie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?

Sămânţa
în galben s-a-nveşmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samba

am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri şi pe-o podea de viaţă
să pot să te găsesc pe tine, tu chip
şi-n clipe de fericire să spun
că mai există un început, de viaţă
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
că poţi să mă iubeşti!

nu vreau să uit că-n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
că eşti o zi albă şi vei dansa o samba
amândoi în roşu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viaţă şi nu uitând
că noi pe podeaua vieţii, simplu existăm

da, samba vreau în pantof să-o bat
şi zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer să pun sărut

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiune

Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele
Deschide şi închide mâinile ca o carte cu chipuri.
Peşti galbeni, albaştri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viaţa arde un dram de înţelepciune,
Mireasma vieţii lui.
Întinde braţele,
Şi profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leşinând,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpăneşte trupul,
Sângele, seva;
Creanga susţine pasărea.
Adevărul spânzură de razele lunii,
Şi copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfâşiat.
S. O. S. Frumoasa corabie-şi întoarce pânzele,
Vis stins în spaţiu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

priveşte câte culori s-au strâns
pe trupul meu lacrimile au săpat amintiri
roşii galbene verzi
numai tu ai rămas albă printre atâtea
întunecimi lumeşti zilele din ce se vor naşte
fără zâmbetul tău pierdut iubito în mijlocul vieţii
neînvârtită planeta şi ea a pierit odată cu tine
un cireş îti va creşte din piept crucea pe care
voi adormi ţinându-te de ultimul tău sărut

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele lumii...

Un izvor de patimi
Peste lume plânge
Cântă şi suspină dorurile-n el
Viaţa se răsfrânge
Pulsând cu putere
În a lumii vene
Dragostea e sânge.
Cercurile-nchise se desfată-n lacuri
Schimburi contra schimburi
Între membrii lor
Erosuri tocite
De prea multe veacuri
Rău pe rău iubeşte
Ca pe-un bun al său.
Ce tristă impresie...
Aşteptări deşarte...
I-am răspuns la zâmbet
zâmbind către el
Nici o diferenţă nu e între cercuri
Bun pe bun iubeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!