sacrificiu şi visare

Alegere

Pe cărarea împărţită între ură şi IUBIRE,
merge-agale-un suflet trist, că nu ştie ce să facă...
Obosit de sfâşiere, îndoială, amăgire,
simte c-ar vrea a iubi, însă ura-l ia-n tărbacă:

"-Te-ai sacrificat întruna, fără să primeşti nimica,
şi-ai ajuns la cap de drum, azi, uitat de toţi şi toate...
De-ai fi păstrat pentru tine puţintel, doar atâtica,
nu sfârşeai înfometat şi însetat de dreptate.

La ce-a fost bună durerea ce te-a-nsoţit viaţa-ntreagă?!
Tu zâmbeai, când mii de cioburi în bucăţi te sfârtecau,
şi credeai în vindecare, însă inima-ţi beteagă
uita adesea să bată când cei dragi te părăseau.

Ai iubit din răsputere, n-am putut a te convinge
că IUBIREA-i doar un vis şi nu are consistenţă.
Iată, eu sunt viguroasă şi te-oi învăţa a-nvinge
orice umbră de visări, împărţind tu penitenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gustul iubirii

stele sugare revăd aşezându-se la sânul ei
şi cum prin strâmtoarea moale dintre pleoape
moţăie visele insomniace sosite dinspre alei
şi constelaţii obosite i se dau mult mai aproape.

ea-mi vine prin enunţuri de iarbă fără s-o înece.
iarbă ce niciodată prin emoţia nostrului călcâi
de-o vrea, nu poate în goana lumii, goană trece...
ci doar lumea dă în ea dintr-o trăire de vizavi.

privirea-mi mai fierbe încă-n trupul ei lutos.
gândul sprinten se agaţă de alămitul păcat
vrând, nevrând, disloc neantul aurifer şi fibros
din noaptea înşelătoare prin ochiul sacrificat.

prin vine mereu drumul ea şi-l face la inimă dus
bântuită de sângele-mi anapoda dat-n mângâieri
şi ascultă cu teamă bubuitul celulelor de apus
în gustul sonor al iubirii celei de azi ca şi ieri.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie violet

Maci şi cer, în echilibru, un melanj de ochi şi gură,
De supunere şi toamnă, de tăcere şi furtună,
Orizont de cerc de viaţă, buze ce închid lumina,
Nevăzut mister şi taină din care se naşte vina.

Reverie elevată şi transfigurări în vise
Dincolo de simbolismul primăverilor apuse,
Pod între pământ şi ceruri, patimă şi-nţelepciune
Între simţuri şi-ntre spirit, toate-acestea-n mov, se spune

C-ar avea lăcaş de taină, iar în straiele divine
Patimile-n violete ţesături stau să se-nchine.
Obsedantă oglindire-a sacrificiului de sine,
Nuanţă care,-n ghimpi, renaşte-ntr-o coroană de rubine.

Şi-i atât de rară-n lume, melancolică, regală!
Cine-o poartă-şi lecuieşte orice urmă de sfială.
Sita-zânelor, ce mândră-i, de nimic nu are teamă,
Violet, dumnezeieşte, rabdă fără ca să geamă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Femeii

Marie, maica mea divină,
Ce veghezi pururi drumul meu,
În pântec ai purtat Lumină
Şi l-ai născut pe Dumnezeu.

Ană, ţi-ai acceptat destinul,
Ca pentru cel ce îl iubeşti,
Să-nduri şi patima, şi chinul
Iar Lui, pe veci, să te zideşti.

Vitorie, ce luptătoare,
Ce drumuri aspre-ai îndurat,
Să afli: Cine să-l omoare
Pe-al tău ales, iubit bărbat?

Otilie, enigmă-n carte,
Iubirea ţi-ai sacrificat
Pentru a-i da Lui libertate
S-ajungă unde a visat.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia este scrisă de poeţi

învierea este dovada vie
chiar şi prima constituţie născută din cele 10 porunci
la urma urmelor democraţia este
tot o poezie
poate că şi dumnezeu e tot poet
altfel cum ne-ar mai fi lăsat liberul arbitru
când noi l-am ales pe barabas
l-am vândut pe isus pe treizeci de arginţi
şi am dat raiul pe un blestem
cum altfel decât poezie poate fi
alegerea sacrificiului de sine cu speranţa iertării omenirii
şi cum altfel
fără adâncul dintre două lacrimi de poet
ar mai crede în bunătate cu atâta nefirească încredere
dacă nu creatorul îngerilor
poate că din apostoli doar toma nu avea sânge de poet
dar ştia bine să pescuiască prin lacul viselor
cu năvodul îndoielilor
realitatea imediată
unde din când în când

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant sau pulbere de stele

Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Şi ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor şi cântec;

Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Şi am visat frumos la pieptu-i divin
Şi am crescut fără s-avem vreo teamă;

Ne-a oferit dragoste şi candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Şi am zburat ca şi lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.

Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogaţi suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Şi un bun reper în univers avem;

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetică

Am aruncat armura alambicată a antitezei,
Blocând bănuielile, bifând bucuria,
Călcând coruptibila cauză crâncenă
Dau de datoria dreptăţii desluşite...
Emană energie, erupe entuziasm!
Freamătă fariseii-n focul fără final!
Găsesc gerul grăunte grimase germinând,
Heliomat hăţiş hrănind hoarde hulite...
Instinctul iniţial inundă isteria;
Juvenile jigniri; juraţii judecaţi;
Katharsis kantian karma kilogramează,
Las liberă lansarea legendei lăuntrice,
Mă minunez molatec mergând marginal.
Nici nu naşteţi norocul, nici nu negaţi neputinţa,
Ori opriţi orgia, ori oprimaţi onoarea,
Pe patul procustian palpită pacea Pământului!
Râdeţi rar, rostind rugi reprobatoare,
Săvârşiţi sacrul sacrificiu sfidând stigmatul sufletesc
Şi şuşotiţi şovăielnice şoapte, şfichiuind
Terna tumoră travestită, tăgăduind treptat;

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu din Labirint de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ane pentru zidurile Europei

te sui în autocar şi pleci. nici măcar nu mai întorci capul. să vezi ce?
că toată jalea şi sărăcia s-au strâns la uşa vieţii tale?
îţi vine greu să pleci. dar şi mai grele sunt necuvintele din ochii ce te petrec
o să mă întorc. o să le arăt eu cât poate munci o femeie ca să scape
sărăcia e un blestem, o povară ce te striveşte
şi urli. în adâncul tău, în hăul ăla numit sacrificiu sau supliciu sau cum dracu l-o mai chema
mama îmi spune: du-te mamă. dar să ai grijă de tine. tata îmi spune doar du-te
Ilincuţa plânge iar Dodu tace. mă priveşte ca pentru ultima oară.
plecatul ăsta e ca o rană, îţi aduni pansamentele
le-înfunzi să nu picure şi te târâi
ştiu. toată lumea moare. dar puţini sunt cei ce îşi pun capăt zilelor.
de Crăciunul asta voi trimte bani. cât o să pot.
de Paşte o să trimit cadouri
iar de Crăciunul celalt o să le duc eu darurile
să pot să mă bucur de bucuria lor
...
visele nu mor decât dacă nu sunt hrănite
dar puţine, foarte puţine ajung să se crească, să dea roade.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri albe cu prozaic

în sânul iernii cerul e un mamelon,
cu buze de văzduh pruncul soarbe licoarea
prin pielea lui neagră hrăneşte amfibiu morminte,
acele eternităţi ale stomacului său
la care se divide domnul Dumnezeu
monstru (sacru) al lumilor,
sacrificat pe un altar de coajă a preacuvântului
irostit

la ţâţa iernii alăptează noaptea poeţilor
Dumnezeu se întinde pe podeaua viselor despre Sine,
îşi caută o nouă religie, trezind în palme scribii
stihurilor de rugăciune;
la ţâţa iernii aş putea şi eu să pălmuiesc alt dumnezeu
replăsmuind Constituţia Olimpului...
Că mare-i grădina Ta!!!

în lumea asta, Tată, de oriunde aş privi către sus văd numai ţâţe
în pantalonii Tăi doar poeţii
îţi mai sunt organe genitale, împerechindu-se

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singurătate

E-n amurg şi dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Şi-i linişte pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Şi văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spaţiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deşertul vieţii-nfrâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!