Poezii despre sculptură și suflet, pagina 4
Lutier
sunt ani de când te-am cunoscut și te visez, te vreau al meu,
de când pe-al sufletului meu Olimp ești zeu,
sunt ani de când din inima-mi tu ai sculptat
o formă de vioară, și strune, și arcuș ai modelat...
tu, lutier, tu, Stradivarius al meu, mi-ai acordat
vioara sufletului meu de dor de tine-ncrâncenat,
și știi iubirea mea secretă, interzisă,
pe strunele din sufletu-mi înlăcrimat stă scrisă...
tu esti albastra-mi de lumină caldă simfonie,
învăluind nevoia mea firească de iubire,
a sufletului meu simetrică armonie,
tristețe ascunsă în elegiacă nostalgie...
și dor cumplit de tine va să-mi fie,
răsfrânt în cate-un vers de poezie...
poezie de Elena Vlădescu (21 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversară
îmi vine să trăiesc
la fiecare aniversare
a câte unui veac
de singurătate
nu poți scăpa
decât cu sufletul amputat
la marginea orașului
îngeri desculți
sculptează din noroi
ceruri
burți goale
manele
prin mine
demult nu mai trece nimeni
arareori poate
un marfar
obosit
să-și schimbe locomotiva
îmi vine să trăiesc
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am sculptat înger
Te-am sculptat înger
Pentru a rămâne în sufletul meu
Mai mult de o veșnicie.
Divină chemare a carnalului ochi
M-a aruncat,, sărut,
Pe coapsele goale.
Ai iriși albi pe brațele tale.
Culegi din porii mei libertatea
O stare nedefinită,
Dar plină de înțeles.
Renaști tăcere și vers...
Lumina s-a revărsat în râul de șampanie
Și incandescentă,
Lut în cuptorul sufletului meu,
Te-ai lsat modelată.
Vulcan transformat în sentimentul deplin,
Plutind spre plus infinit,
Picătură de artă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte-mă că sunt vultur
Sculptez cuvântul
așa cum cred că trebuie iubită femeia
un gest dulce
o privire admirativă spre tocul ei
înfipt în inima mea
întinsă pelerină de toreador
un parfum ce -mi ocupă toate cămările simțurilor
și atunci când vreau să uit...
Sculptez cuvântul meu de poet
după forma ta de chitară
înflorită vibrată
între nopți când ninge tandru.
Cuvântul nu știe să mintă ca tine
hai femeie minte-mă că sunt vultur
și vultur sunt
atingând mereu piciorul Evei
coasta lui Adam
și spurcatul de șarpe
care m-a lăsat să te văd goală
până în suflet.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubind tacit
Când nu îți voi mai spune ŹŹte iubesc
Să știi că te iubesc mai mult.
Te voi iubi cum soarele iubește luna.
Și noaptea stelele.
Un praf de diamante...
Acum îți dau ca să imi dai...
Ce sens?
Îți dau... îmi dai... din timp, din aripi,
Îți cânt în versuri dragostea
Scriind poeme pe hârtie
Și dragostea zălog sculptat
În inima-mi pustie
O șoaptă-a gândului îndurerat
Mereu pe prispa buzelor mele
Așteaptând un gest... un cuvant
Să fie eliberată din temnița sufletului
Să zboare către universul tău iubire
Așezându-se mut în fața ta
Doar privindu-te, iubind tacit!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârsta de aur a dragostei
Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubește,
și iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
și iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeș,
îi iau în mână și
îi înșurubez râzând, în lună,
ca pe niște mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roțile de cârmă ale corăbiilor.
Jupiter e galben, și Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată și ea se urnește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima statuie
Golesc ultima carieră de piatră
Și-o arunc unde dorm orfanii,
Unde femei dezgolite de suflet
Îmbină păcat și litanii.
Ultima clipă tulbure s-arată
Răstignită pe urme adânci de pământ,
Văd ziua îngenuncherii în teama
De-a nu răsădi lumini în mormânt.
Cruci de flori duc azi în cariera
Unde piatra mea adoarme sub topoare
Înălțând o lacrimă statuie
Nevăzută de-ncercări solare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri...
Eu in causul palmelor am strans,
franturi de vise, ce-am avut cu tine,
si clipe minunate am inchis,
ca sa le am mai vii in amintire!
Cate secunde magice-am pastrat
sa nu le pierd ascunse le-am tinut,
dar ti le-arat sa vezi ca n-am uitat,
nimic din tot cea fost si am trait!
In fiecare zi am adunat,
mici bucurii si de la flori petale,
si-n suflet eu cu grija am sculptat,
doar chipul tau cu razele de soare!
Sub pleoapele adanci de catifea,
am adunat imagini doar cu tine,
pe toate-n suflet sa le strang as vrea,
caci toate-mi sunt comori de amintire!
poezie de Zenovia Priboi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de început
..
Viața e tot ce iubesc, tot ce cânt,
Toate văpăile patimei mele într-însa se mistuie.
Viața - smintită-nfrățire cu vraja-nserării și-a zorilor
Viața - năvalnică grindină-a luptelor,
Viața - dragostea omului...
... dragostea...
Hei, aș dori să iubesc o femeie și eu...
Ea în mine există de mult și-o aștept...
Are un suflet ca aerul, mângâindu-mi vâslirea aripei,
Are un sânge ca viforul, sângele meu biciuindu-l,
Are o minte ca soarele, lângă a mea ca să ardă,
Trup mlădiu, sâni pietroși, statuie antică vie.
Până azi n-am iubit,
Deși somnul m-a prins uneori cu tâmpla în poala frumoaselor.
Eu, fiul și flacăra munților,
Îndoitu-mi-am fruntea și-n iarba câmpiilor ude,
Primit-am sărutul frunzarelor veștede
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostește-mă
Înveșmântată ca o vestala
Învăluită în speranță
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aștept ca o statuie
Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeași copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbrațișare. Aș zbura...
- strigă-mă! Ți-am spus; și a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subțire
printre armonii jefuite de cântec
Când ești departe
Rostește-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
și ai să vezi cum o petală
[...] Citește tot
poezie de Elena Armenescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sculptură și suflet, adresa este: