transporturi

Biet nemuritor la zidul morţii

Numai viteza mă mai ţine viu
Şi sclav măreţ aceloraşi proporţii,
Să mă opresc, n-am dreptul nici să ştiu
Că sunt alergător la zidul morţii.

n-am timp la zidul morţii să m-aşez,
şi combustibil am, de nicăierea,
probabil unii cred că şi trişez,
dacă, de-o viaţă, îmi refuz căderea.

n-am mai dormit de când eram copil,
cu-aceste roţi, cu-această şa sunt una,
iar dacă aţ încetini, umil,
m-aş prăbuşi din zid, pe totdeauna.

Distanţele pe care mi le-asum,
Paradoxal, sunt cele şi rămase,
pe zidul lentei morţi, de-atâta drum,
vehiculul mi s-a urcat în oase.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi planete

Copacii sunt colivii pentru ele: apele îşi ţin respiraţia
Pentru a le menţine echilibrul pe delicatele orbite.
Copiii le veghează cum se joacă pe maidanul lor celest;
Oamenii le folosesc pentru a trimite nave peste oceane şi prin estuare.

Par perle nemişcate, dar ele nu încetează niciodată
Să inventeze spaţii noi şi explozii colosale,
Să migreze în triburi matematice peste
Stepele spaţiului cu o uimitoare lejeritate.

Pare greu de crezut că Pământul este numai unul –
Această amărât transportator de războaie şi de dezastre,
Evoluând în jurul soarelui cu încărcătura lui de gangsteri,
Acompaniat doar de luna rece şi indiferentă.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de fecioară

În ochi se citeşte un licăr cristal
Şi adânc, parcă absoarbe mărita pupilă,
Cum drog de atropină se scurge-n aval
Spre inima-n spasm, când o vezi chip, copilă.

În marmura fină de ochi, de Carrara,
Se aprinde, sub părul de luciu în breton,
Sclipire de iris, de gene-n mascara
Ce lasă prelungi doar culori, toate-n ton.

Se anină dorinţe pe buze rotunde,
Alungite în surâsul pe colţ de ştrengară,
Lăsând dezgolite şiraguri de unde
De perle, ce atolii-ard 'n albul calcit dintr-o vară.

E întreg de-o sculptură, în suavă armonie
Ce n-are nici sunet, nevoie de însuflet...
Doar vântul vibrează, de atinge, o adie...
Grăbit, să-i transporte în lume răsuflet.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă vinul!

În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraş picură vinul,
Perle limpezi, roşii.
Din dragoni fierţi şi rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.

Sunaţi, trompete-ale dragonilor!
Răpăiţi tobe-ale aligatorilor!
Dinţi strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârşitul zilelor tale,

[...] Citeşte tot

poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva McFarlane

Eu am fost văduva McFarlane,
Ţesătoarea de covoare pentru tot oraşul.
Mi-e milă de voi cei de pe estrada vieţii
Care cântaţi prin mijloacele de transport,
Care vă delectaţi cu creaţia mâinilor voastre
Şi pe care vă va ajunge ziua mâniei, ziua îngrozitorului adevăr.
Vă spun, hainele vieţii sunt ţesute
După o matrice ascunsă sub ceea ce se află la vedere –
O urzeală pe care nu o percepeţi niciodată!
Dar voi împletiţi cu inimă încrezătoare, cântând, cântând,
Voi protejaţi în firele dragostei şi prieteniei
Figuri nobile, din aur şi din purpură.
Şi, mult după ce alţi ochi au putut să vadă,
Voi aţi ţesut o pânză albă ca luna
Şi râdeţi în plinătatea puterii voastre, pentru că Speranţa o acoperă
Cu formele iubirii şi ale frumuseţii.
Dar într-o zi partea vizibilă se şterge!
Secretul lucrării iese la lumină,
Esti singur în cameră!
Ai ţesut o învelitoare

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gonflabiland

Pe tărâm Gonflabian,
E gonflabil tot poporul,
Totul e aerian,
Important e doar decorul...

Toţi şi toate aer sunt,
Mărginit de forme goale;
Se trudesc bojocii crunt,
A umfla sfrijite poale,

Şi prin lege e oprit,
De-a-se oploşi prin ţară,
Tot ce este ascuţit,
Un gonflabil să nu piară,

Din zminteală înţepat,
Ori din neglijenţă crasă,
Să nu fie dezumflat,
Strop de aer să nu-i iasă...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procedeu

Uită absolut tot ceea ce ştiai până acum
şi uită-te în ochii nemiloşi, abrazivi
ai nonsensului prezent, care altul?
Ai sau n-ai putere, totală este moartea ta de trup.

Merg în rânduri oamenii legaţi cu lanţuri unii de alţii,
şi toţi dimpreună înlănţuiţi ca molecule metalice
în evoluţie numai aparentă.
În fond, doar stând.

Autobuzele nu respectă culoarea roşie a semaforului,
nu există alte maşini, doar vehicule colective.
Pentru că în ziduri cu urechi auzul s-a umplut de vopsea,
nici trădarea nu mai e ce-a fost.

duhneşte de te împietreşte
cauza acestei alte idei
răvăşind clipele acelor maimuţe.

Substanţa aerului au pierdut-o într-o vară, cândva;

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Brehoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mototoala

Mototoala e o minge
Care plânge de se stinge,
Supărată că e mică,
Cât o nucă mai voinică.

Ea a fost odată mare,
Dar s-a dat de-a dura tare
Şi-a-ntâlnit seara în poartă
Un cui rău, şi-acum e spartă.

Mingea este dezumflată
Nici rotundă nu-i, nici lată.
Are-n ea atâta viaţă
Cam cât are o paiaţă.

Tot încearcă să se-nfoaie,
Mai ales după vreo ploaie;
În zadar trudeşte însă
Şi e tristă rău şi plânsă.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea putea

să confirme că era un ozn
dar nimeni nu ştia de unde
apăruse în toată splendoarea lui
şi nu era om să nu recunoască
frumuseţea lui metalică în întregime
mulţi şi-au spus că trebuie
să fie făcut de neeuropenii
cei răi care se uită urât
la europeni cei buni
era atât de încăpător
încât intrau şase sau şapte
prichindeii de până-n clasa a şasea sau
a opta dacă erau mai mici
dar ei nu erau impresionaţi
de ozn aterizat în parcul
de joacă şi de mici nebunii copilăreşti
au urcat scările fără teamă
ştiau totul despre vehicul
păreau stăpânii lui
şi adulţii priveau hipnotizaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transportul în comun

Sincer prieteni să vă spun,
Nu am invidiat vreodată
Experienţa minunată
Din transportul în comun.

Vă prezint în continuare
Nişte scurte argumente,
Şi exemple pertinente.
Aşadar şi prin urmare:

Poţi s-ajungi oricând în staţie,
Ca să îţi aştepţi maşina,
Fiindcă soarta, bat-o vina,
Te va ignora cu graţie.

După-o lungă aşteptare
Va binevoi să vină
O pârlită de maşină
Cu trei locuri. În picioare.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Mihai Manolescu (19 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!