Poezii despre visare și înălțime, pagina 4
Din liniște născută
Cerul aprinse țigara soarelui
tu adormită prin nori fumului
meu,.. înseninai mereu cerul sufletului
și asteptam din iarba buclelor
să mă scalzi în roua ochilor
să-ți cânt cu greieri inimii
frumusețea înălțimii
umărului cea mai înaltă
cu adiere din liniște născută
să ne aruncăm în lavă contopiți
și in rouă de trupuri să murim în vise treziți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoară
ați pierdut o legătură de maci
și o cheie
pe cărarea desenată de zmeie
iar eu sunt în aer un leu
de mare înălțime: vă visez, vă vânez
adică... vă admir foarte mult
domnișoară
nu vă pierdeți acum și sângele din obraji
printre broaște și yale de baltă
cumulonimbus
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună primăvara
Anotimpul vostru a-nceput de-acum,
Sunteți mai frumoase decât v-am visat,
Ochii voștri fragezi ne zâmbesc în drum,
Trupurile voastre-ndeamnă la păcat,
Vi se întețește pasul, dragi femei,
Și vă-nmugurește sângele-n priviri,
Vi se nasc în minte și vă zburdă miei
Pe-al copilăriei câmp din amintiri.
Bună primăvara, creaturi sublime!
Vă presar în cale mii de ghiocei,
Să vă poarte pașii către înălțime,
Căci sub sfinții îngeri sunteți voi, Femei!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lună de vară
Aripi de înger inima mi-a cuprins
Din visele cu serile ninse
Albul liniștit din micul paradis
Gândul la tine în vis se oprise
Si se făcea pare că tu ieșeai
Din vălul timpului de ieri frumos
Pe șaua Lunei de argint alunecai
Un suflet din iubirea norilor setos
Se luminează cerul în înălțimea lui
O inima cu aripi ce între noi zbura
Purtată pe aripile posibilului
Vise trăite ce somnu-mi colora
As vrea să nu te mai iubesc
Căci visul vreau să nu dispară
Iubirea nicicând să o cunosc
In calendar să nu fi fost lună de vară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi
Îmi rostogolesc gândurile
de zeci de ori
în minte
până să le închid
în cutia cuvintelor.
Pasărea albă
a atins cu aripa
cea mai de jos stea;
astăzi rănită de lumină,
plânge pe cel mai înalt munte
de pe pământ.
Cred că iubirea e un joc
cu două persoane
din care nimeni nu câștigă
decât cel mult o inimă.
Asfințitul cade spre noi
cu roșu și galben,
picurându-ne pe buze
o noapte sau un vis.
Ne apropiem unul de altul
[...] Citește tot
poezie de Mariana Câlț
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din înalt
Din înalt privești la mine
Tu steluță lucitoare,
M-aș urca și eu la tine
Dar tu ești în Carul Mare.
Așa cum privești atentă
Mă simt extrem de fericit,
Învăluit de starea mea latentă
Pe care tu mi-ai dăruit.
Mai am puțin și voi pleca
Spre ceruri veșnice, de unde,
Voi privi apoi la lumea mea
Și-n suflete eu voi pătrunde.
Mă las de vise legănat
Uitând că mai exist pe lume,
Căci steaua asta m-a chemat
Spre ea, dar când anume?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Departe de aici
Vreau să trimit un vis departe de aici
acolo unde înalt se avântă rândunica;
poate că lanul tău de grâu s-a copt
și prin oceanele aurii ale secarei
se strecoară un murmur blând de pâine.
Aici e o lume de apă și de piatră,
în mâna mea nu-i pâine și-i număr liniile.
poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soria și câmpurile ei
Dealuri placate-n argint,
înălțimi sure, pietre de-un roșu întunecat
printre care apele râului Duero
își arcuiesc halebarda
în jurul Soriei, stejari umbroși,
ținuturi uscate și pietroase, piscuri golașe,
drumuri albe și răchite pletoase,
amurguri în Soria cu aerul lor războinic, mistic....
Soria, astăzi simt pentru tine,
în adâncul inimii mele, o tristețe,
tristețe ca aceea care-însoțește iubirea!
Șesuri ale Soriei, unde pietrele visează,
tu călătorești cu mine! Dealuri placate-n argint,
înălțimi sure, pietre de un roșu întunecat.
poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jar de nopti destramate
când mi se face dor de morții mei dragi
îmi ascund lacrimile în apele izvoarelor de munte.
acolo printre mii de vise rătăcite
durerea mea e ca o stea căzătoare.
tatăl meu e paznicul apelor vii,
s-a mutat în legendă lângă ceilalți Dorneni.
absența lui nu doare, nu apasă.
știu că în veșnicie cântecul lui
împarte zilele,
destramă nopțile.
apoi nefericirea îmi caută cel mai înalt loc de pe pământ,
de acolo mă aruncă în cel mai nebun zbor
și înfrunt toate temerile lumii
ca să nu mai fiu niciodată singur.
vulturii înălțimilor mă însoțesc până în locul
din care
nu mă pot întoarce înapoi...
poezie de Eduard Dorneanu (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristalizare
Se ascunde lumina florilor din ochi
În rădăcina trupului grădină
Unde versuiesc și răspândesc
Tumulturi de iubire și sulfină.
În hăul meu plutești în așteptare,
Cresc zboruri peste-adânc, peste înalt
Și ne ascundem trupul unu-n altul
Cristalizând speranța de vis încununat.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre visare și înălțime, adresa este: