Poezii despre zarzări, pagina 4
Vine toamna...
Vine Toamna, vine Toamna, vine cu gutui și struguri,
Toamna asta este Doamna ce-mi atârnă-n vârstă muguri.
O-așteptam din Primăvară când toți pomii înfloreau
și, nerăbdători, în Vară, nucii ciucuri își puneau,
corcodușii, prunii, merii se împodobeau de zor,
zarzării, caișii, perii țineau trena roadei lor.
S-au copt vișinii, cireșii, fructe dorite de-un an,
coacăzele și măceșii numai de pus la borcan.
Toamna știe că-i dorită pentru recolta bogată
și că viața pătimită pentru muncă-și vrea răsplată.
Înc-un an Toamna îmi pune în jerba vârstei, bogată,
și păzesc ca pe-o minune ursita ce mi-a fost dată.
P. S.: Stârpind inaniția din astă lume nebună
Păstrează tradiția după datina străbună!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxiile s-au născut în zarzări
când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieților
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine și fluturi
când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă privești mirată
universul este o livadă în care fluturii își fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt
Te-am căutat în zbuciumul de mare
În țipătul furtunii,-n tremur de pământ,
În susurul ce plânge în izvoare
În taina ce-i purtată de-un cuvânt.
Te-am căutat în razele de soare,
Sub umbra munților încărunțiți,
Pe după nori, în zarzării în floare,
În codrii de cuvânt-n versuri despletiți.
Te-am căutat în stele, după Lună,
În ochii ce pe drum i-am întâlnit,
În liniștea ce tace în furtună,
În versul ce durerea și-a doinit...
Te-am căutat... dar unde n-am făcut-o?
Că universu-ntreg l-am răscolit,
La îngerii din cer ce-au zis:
-Nebuno!
La tine-n suflet încă n-ai privit!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
(poezie închinată bunicei mele Anica Andrieșanu)
O am mereu, sub pleoape, dinainte,
BUNICA mea icoană ireală,
Puțină-n trup, cu mâinele muncite,
O știu așa, din primii ani de școală.
Sărea pârleazul, sprintenă-n grădină,
Bătea un pom, se apleca sub ruguri;
Când se-ntorcea, avea pestelca plină
Cu zarzăre, cu pere sau cu struguri.
Mă mai ruga așa, pe ne-așteptate,
Când frământa un aluat de grâu,
Să merg la trunchi, să tai "găteji" uscate,
Să coacă "un cuptior di poali-n brâu".
Făcea de toate, ca orice femeie,
Gătea, spăla, cârpea, făcea dulceață,
Prășea, plivea, că nu putea să "steie"
[...] Citește tot
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe geana primăverii
De sub deal un ochi de soare,
Se deschide în oranj,
Și cu: "Scuze de deranj..."
Se înalță-n lungi picioare.
Zarzărul gătit în floare,
Varsă zărilor parfum,
Vântul plictisit în drum
N-are chef și nici vigoare.
Amorțit, șchiopând ca moșul,
Roșu-n creastă și codat,
Cu un cânt a explodat
Pe un leaț, în zori, cocoșul!
Sare iedul, iar mieluțul
Să nu fie mai prejos,
Mehehe! melodios,
Țup! și Ruțul, măgăruțul.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu amintirea
Primăverile schimbă doar aerul
de-un colț de cer atârnă norul scuturat acum în ploaie
peste colbul din osuarul amintirilor
mereu aceleași vechi coșmaruri cu zile cenușii
din alte file de calendar,
dintr-un timp al morții în spirit, un hiatus de conștiință
apoi o pulbere de doruri din alt anotimp
al primului "de ce" rostit fără vreo teamă
cu zarzăr înflorit și risipit de vânt pe cale
primăvara n-a fost întotdeauna dezmăț de petale,
o vreme nici n-am băgat de seamă mugurii din pomi
sau stânjeneii din gradină,
am ars mocnit
ca un tăciune fără vreo lumină,
amărăciunea ca un hârb hidos a locuit la mine primăvara
și era verde,
s-a uscat apoi, ciot găunos cu pori de zgură,
amintirile zdrențe putrezite flutură
sub un ciob de cer albastru,
păcat că nu le pot spăla și întinde la soare
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de jos de cer
Lăsat-am vorbă vieții ca, de-am să plec vreodată,
Cu verde să îmi scalde în locul ce-am trăit
Și-n dunga de cenușă a focului de vatră
Ce-am fost, de s-o putea, un zarzăr înflorit
Să-l crească-n rămășițe cu rădăcin-adâncă
În zori să-mi scormonească statornicul veșmânt,
Iar somnul ce mă prinse, în prea-ndelungă tihnă,
Să mi-l răpună vântul prin creanga-i șuierând.
Lăsat-am vorbă ierbii ca, de-am să plec devreme,
Păscută firea-mi crudă de dorul de mormânt,
Să-mi salte fericită în trainice ciulendre,
Să bată fără milă cu verdele-n pământ,
Pân-or sări grei bulgări din țarina tăcută
Ce bătătură largă imi puse lângă trup,
Să fluiere din frunze-i tulpina de leurdă
Și de-o putea-n zori cucul, mă spurce iar cântând...
Lăsat-am vorbă... ție, ce te-am iubit tăcută
Ascunși de moartea lumii, fugind de Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat să devenim
Uită-te! Vezi? Am uitat să devenim.
Ni se spunea despre întreg cândva
În același mănunchi cu lumina.
Două lumi ar fi trebuit să strige
Una către cealaltă.
Să cânte culegând apă din râuri
Plăpând.
Visam într-un zarzăr înflorit,
Cu picioarele legănate,
La ceva ce de ochii tăi e străin.
Te apărai de bulgări de zăpadă
Cu fularul peste nas - miros de frig -
Râsul ți se auzea din curtea școlii.
Acum mi-e frică de evident
Îmi spun singură povești
Înainte de culcare.
Îmi duc mâinile la umeri
[...] Citește tot
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodii de primăvară
I
Sus prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Șiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngerași
Cu alai
De toporași.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le lași?
II
Se-nalță abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperișuri veștede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Și ies gândacii-Domnului pe zid.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zarzărul
La o margine de drum ce suie înspre colină,
Pe tăpșanul înverzit, pe o pantă dulce, lină,
Dintr-un sâmbure micuț aruncat la întâmplare
A ieșit un zărzărel, a crescut, s-a făcut mare.
Firav, mărunțel, plăpând, a dorit ca să trăiască,
Se roagă să plece frigul, vitele să nu-l ciuntească,
A trecut prin vremuri grele, prin zăpezi, friguri și ploi,
Solitar și îndrăzneț nu vrea să dea înapoi.
Simte dorul depărtării, să fie toți laolaltă
În livadă, împreună grijile să le împartă,
E-mbrăcat în straie noi, s-a acoperit de floare,
L-încălzește și-l alintă razele mângâietoare.
Un prieten și-a făcut de urât să îi mai treacă:
Uliul și-a găsit sălașul, aninat în vârf, pe-o cracă,
Vântu-împrăștie miresme din măceșii singuratici,
Pe sub poala lui se joacă, zburdă mieii nebunatici.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre zarzări, adresa este: