Poezii despre fum și iubire, pagina 40
Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia
un funcționar de la ministerul haihui
mi-a pus ștampila cum că sunt bolnav
de o boală incurabilă
de fapt bolile mele erau mult mai multe
cum ar fi lenea beția trufia minciuna
visarea pentru mine era așa mai mult de amorul artei
luam poziția necesară
și-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereți
până mă usturau ochii de atâta nemișcare
ori îi rostogoleam în orbite până când universul devenea
cu josul în sus
gândurile mă cutreierau ca niște gloanțe de aer
după reguli numai de ele știute
mai eram cotropit și de îngerii de fum din taverne
nu râde iubito
de atunci mă chinui să-i demonstrez
funcționarului că a avut dreptate dar nu-l găsesc
i s-a pus și lui ștampila bolnav,
bolnav de o altă boală incurabilă mai cu ștaif
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea în toamnă
I
Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?
Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.
Doamnă toamnă inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?
II
Stau ferestrele pustii și reci
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântul XI
Pe culmea unei nalte râpi, clădită
rotund din pietre mari ce-avalma zac,
soseam pe-o culme-acum și mai cumplită.
Și-aici, siliți de aburi răi ce fac
aduși de jos o groaznică putoare,
am stat să ne ferim dup-un capac
al unui larg sicriu ce-avea scrisoare:
"Pe papa Anastasie-l țin, pe cel
de Fotie tras pe căi rătăcitoare."
"Aci ne cat-a merge-ncetinel
spre-a ne-nvăța cu fumul ce-aburește
și nu ne-o mai păsa apoi de el."
Așa Virgil, iar eu: "Atunci gândește
cu ce-am umplea, spre-a nu ne fi răpus,
ăst timp de-aici." Iar el: "Gândesc, firește.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Studiu după strigăt
1-Ieșind de sub călcâie somnambule,
dintre nopți care piraterește
se îndepărtează de rațiune,
dintre ploi zăpăcite de răpăitul ploii,
se încumetă la viață strigătul -
pecete de unicorn pe sufletul lui,
miros ironic înfruntând deliciul
de a-și mânca singur sufletul-
Din umbre țes
Fluturii nopții frunziș protector,
Ascuțite corăbii în fermenți înjunghiați
Își sărbătoresc celesta asceză -
Privirea celui ce vine
să inventarieze solarele raze,
dogorind în aerul mlăștinos,
zăvorând frunzele în inimitabilul lor anotimp-
(-el trebuie să iasă în întâmpinarea zeului,
să-i culeagă dezvăluirile care nasc venerație
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul VIII
Crezu pământul, într-a sa perire,
c-ar da,-ntr-al treilea ciclu rotitoare,
frumoasa Chipris patimă-n iubire;
deci nu numai ei singură onoare
i-au dat cu vot și jertfe sfinte-acei
antici păgâni în vechea lor eroare,
ci-aveau pe Dio și Cupido zei,
ca mamă ea, iar el ca fiu, pe care
ziceau că-l poartă Dido-n poala ei.
Deci ea, ce-mi da-nceput aci-n cântare,
dă nume stelei cea cu drag privită
de soare, și-apunând și când răsare.
Ci-a mea suire-n ea nu-mi fu simțită,
dar sigur fui că sunt suit, firește,
văzând pe doamna mult mai înflorită.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte uși
La o ușă cu păcate
(cum sunt toate...)
a bătut încetișor
mâna cea cu sfânt izvor.
A bătut cu bunătate.
Însă omul cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc și greu.
Și-a bătut din nou la ușă
brațul dragostei divine.
-Cine bate? Cine bate?
-Eu sunt, Leul care vine;
astăzi Mielul blând și mut,
dat la moarte pentru tine.
-Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint, nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt, nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun...
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragediile noastre rusești
Toate cântecele tale triste se întind pe pielea mea sărată.
Ferestrele tale albe de odinioară îmi sfâșie aproape adormind, șuierând
visul sovietic cu păpuși și cu urși pictați în porțelan.
Visul de când eram copii amândoi, ascunzându-ne după perdele albe, dantelate
cu aceiași ciorapi albi, cu aceleași dulcețuri de căpșune
cu aceleași sărutări de la părinți, grăbite ca bătaia aripii de flutur.
Dintr-un horn suspinau atipic fuioarele de fum
îmbălsămând cadavrul unui ceas prăbușit la pământ
din ziua din care-am rămas fără timp
într-un pod prăfuit și plin de poze vechi.
La fel de copil mă priveai în ziua când îmi năruia vântul poalele rochiei cu buline
pe acel tăpșan înalt și plin de fân în care îți sângera ultima rană
chiar înainte să-ți lași sufletul arestat de soldații inamici
ai bătrâneții tale mult prea tinere...
Carul mare a căzut de pe cer, mai mic, în acea zi, deodată
eliberând stelele din cadranele lor strâmte
chiar de dinainte să răsară luna de-a binelea.
ne privea un singur Luceafăr, râzând ironic
[...] Citește tot
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închide, Doamne, cerul!
Închide, Doamne, cerul deasupra Ucrainei,
Să nu mai cadă bome flămânde de vieți pure
Și-ntoarece Doamne roata, ne pune-n mâna soartei
Pe care tuturora ne-ai dat-o ca sâmbure.
Avem un singur soare și o Planetă-Albastră
Ce astăzi e-n derivă, nu-și mai găsește drumul,
Un înger decăzut se crede omul-orchestră
Ce schimbă zorii zilei în beznă sau crepuscul.
Duhoarea de carne arsă și sânge înăcrit
Tronează peste orașul ce-a devenit un vis,
Chiar și timpul fără timp, cu moartea s-a încuscrit,
Speranțe leșinate zac pe-o margine de-abis.
De fumul negru-nvăluit, un ursuleț de pluș
E-acuma trist și-nstrăinat de-un râset de copil,
Din brațul mamei fără viață cade-un bebeluș,
Ai grijă de el Doamne, de azi, e-al Tău pupil!
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morgana de-o noapte
afara mai cerne si-acum
e noapte si liniste-n jur
doar focul mocneste si tace
si fumul se-nalta nebun.
te iubesc obsesiv ca si jarul
ce plange-n taciunii incinsi
ti-as cere sa-mi umpli paharul
cu dorul ce-ti curge in irisi.
ti-as spune prea multe si poate as tace
te-as privi indelung cum arzi si te-nalti
din flacara oarba ce-mi canta si zace
in soba fierbinte din ochii tai calzi.
lasciv ma ademeni in jocul de noapte
cu umerii goi te apropii si-mi spui
ca esti doar himera ce ma poarta departe
esti doar un foc ce ma arzi cand te-apropii.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru ariviști
Infatuat, atâta strălucire
Și fast a stat întru a ta mărire.
Cioclii-au îngenuncheat spre închinare
Sub masca falsă a iubirii tale.
Ți-au smuls promisiuni... Și sângerânde
Sunt rănile din gândul tău. Sunt multe!
Dureri și temeri, semne de-ntrebare,
Biet arivist visând averi, parale...
Infatuat, atâta strălucire
Dorești să ai... Tu vrei înavuțire.
Prin insipida-ți viață, ca o pită
Neagră, cu pleavă, adesea nedospită,
Tu cauți ochiul tainic de lumină,
Dar pălămidă prinsă-n rădăcină,
Brațe de grea și nerostită ură,
În juru-ți, zi de zi, mereu se-adună.
Și fast a stat întru a ta mărire...
Voiai chiar și a omului iubire,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și iubire, adresa este: