Poezii despre foc și noapte, pagina 44
Armonii, de vară...
A căzut Vara pe plai,
Mândră ca un prinț bălai,
Călare pe-un cal de foc,
S-aducă lumii noroc
Și belșug în holde bune,
Pentru bucurie în lume.
A căzut Vara-n câmpie
Și-a pus florile pe ie
Și-n cosițe împletite,
Cosânzene fericite
Stau la rând să se mărite,
Pentru vise împlinite.
A căzut Vara cu dor,
Peste ape de izvor,
Limpezi ochi ca de fecioară,
Să-i iubești, dorul să-ți piară,
Să-ți adapi setea râvnită,
Lângă draga fericită.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
din limba mea ascuțită
veninul aspru și dulce
mângâie creștetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai triști ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci
orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci
și cântecul verde se-aude
în papura nopții subțire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
și luna adoarme-n privire
cămașa ți-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
țăranii își caută oi
și tu...
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de flutur
Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cuprind focul, privirea ta,
obrajii emoției cu fulgi de zăpadă,
nu găsesc punctul cu virgula pusă,
suspans, rămâne un punct de vedere,
o lacrimă bună ori
pentru zâmbetul ăsta zăpăcit
întâmpin întâmplări umflate cu fum,
mă-nșel, mă-ntorc, mă las în cuvânt,
ard toată lumina, trosnesc din glezna
răbdării, mă strâng, ating rădăcini,
cenușa nopților albe...
mă binecuvântezi în a fi,
înger încolțit în golul unui infinit roșu,
de umbrele cu scai sângerează tăcerea.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea de a patra dimensiune dintre noi
înmormântând sărutul tău pe gură
în mine șoapta clipelor adie
părelnic mâine, bând din veșnicie
e-n vise ce din ieri se tot țesură.
spre amintire astăzi drumul știe
eresul stins din flacăra cea sură
de-atâta-nzăpezire sub arsură
a stihului pe sânul de hârtie.
și totuși căi mai am spre mine-acasă
pe unde e cuvânt să te mai scriu
acolo unde nu-i de-amor sicriu
și noaptea în iubire nu se lasă.
că drag mai am de împărțit cu tine
cât încă moartea nu îmi aparține...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunde-mă
În ochi ascunde-mă, iubire,
Să-ți fiu săgeată și amor,
Rază de soare și-mplinire,
Topită -n taină... pe-un covor.
În buze ascunde-mă arzândă,
Să-ți fiu, eu, dulcele sărut
Și n-am să cer nici o dobândă,
La câte-n noapte ai tot vrut.
În sâni ascunde-mă, și lasă,
Cu palma -ncet să îi cuprind,
Fierbinte trupul când te -apăsă
Și-n așternuturi te întind.
În adâncimea dintre coapse
Ascunde-mă, într-un târziu
Și-apoi dă foc la zece capse,
Fă-mă nimic, să nu mai știu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flotila nației
Din întunecatele ei porturi pescărești, se ivește o salbă
De mici nave; la prova, numele fiecăreia scris clar,
Narcisa, Ciocârlia, Trandafirul
și
Talaz
și
Zăpadă Albă,
Sclipește-n bezna nopții luminând precum o flacără pe-altar;
Ele navighează, din trecut, trei mii, puternice prin valuri și vânt.
Flotila nației, care nicicând nu și-a știut propria valoare,
Iar fiecare nume este-o frază ruptă dintr-un cânt
Amintind câte ceva din frumusețea lumii, trecătoare.
Cum ar fi,
Barbara Cowie, Comely Bank
și
May -
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de februarie...
Satu-i cufundat în beznă, vântul vâjâie prin ramuri
Cu un scârțâit năprasnic rupe creanga unui pom,
Prin văzduh ninge cu fluturi, gerul prinde flori pe geamuri
Și prin pâsla de-ntuneric... nici țipenie de om....
Un tic-tac dilată timpul, e trecut de miezul nopții
Printre case părăsite mă strecor ușor cu gândul
Au plecat vecinii mei unde le-a fost datul sorții
Ori s-au dus la cele sfinte... Am rămas doar eu și vântul...
Fac un salt spre absolut cu un gând și-o rugăciune
Să ating nemărginirea... bat la ușile închise
Joacă pe pereți fantasme, flăcări, gol, deșertăciune
Nu primesc niciun răspuns!... Doar un amalgam de vise...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ziua se stinge
,, Și plouă și ninge", e iarnă și-i frig
Și vâjâie vântul, e vreme câinoasă,
Când ziua se stinge în noapte te strig
Doar flăcări și umbre se îngână prin casă
Tu nu ești aici să-mi mai spui,, te iubesc''
Și țes cu fir negru rețele de gânduri
Din vise și umbre nu pot să clădesc
Iubirea pierdută.... cu zbateri de fluturi
Și plânge natura cu stele și ploi
Cu macii pe buze aștept la fereastră
Dar iarna așterne un zid între noi
Cu nori și cu neguri pe bolta albastră...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este: