foc şi noapte

(Lă) Muriri

Cu umbre se-nvelesc mistere-n lege
Deasupra nopţii care-n oameni cade
Cu flăcări de-ntuneric să înnoade
Auz ce floare de tăceri culege.
Când moartea fredonează serenade
Pe sub fereastra vieţilor betege
Eternitatea-n clipe-o să se-nchege
Trăind secunda-n fără de tăgade.

Iubirile aşteaptă-n piepturi zile
Cu răcnet mut de sânge sub lumini,
Renaşteri din decese puerile.
Iar dragostea de-i gâde-n ochii plini
De-o întristare-n preţuri inutile
Să râzi în alb ce creşte prin grădini...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspine

Noaptea, în coroane de suspine,
Umblă goală pe poteci boeme,
Sălcii-n unduiri colind saline,
Peste şoapte-n buze de poeme.

Vulturi de pucioasă-au să pătrundă,
Sub rimelul ploii frângând zarea,
Vinele din munţi cu foc inundă
Şi-n priviri de nori plânge visarea.

Deznădejdea umblă-n straie grele,
Rechemându-şi cloaca blestemată,
Eu doinesc prin geruri şi prin rele
Şi prin toată lava vinovată.

Prin secunde,-n pleoapa-ţi de gazelă,
Curg vârtejuri în dragoste rebelă!

sonet de Aurel Petre (18 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia nopţilor

Până la colindul şi magia unei nopţi albastre
Văd cum coroniţe de flori de zăpada îmi deschid cărarea
Albul imaculat al sufletelor noastre
Se transpune în focul iubirii arse-n lumină
Coroanele brazilor se scaldă în lumina iubirii divine
Noi, devenim îngeri ce culeg din albatroşii,
Împodobind lumea,
Miraculoase pietre de safir, irizând în brazii universului
Pomii plini de zăpada vor înflori cu lumina divină
Formând stele prea luminate
Pe cărări, de băieţi şi fete perindate
La un an cu veselie, numai aşa să ne fie
La un vis cu sănătate, numai de frumos să avem parte
Cu un gând de voioşie să-mi răspunzi, iubite mie.
La anul şi la mulţi ani!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la răspuns

Ce pasăre măiastră îţi zboară în retină?
De unde,-n toiul nopţii, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ţi se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănţui?... De unde să te rup?

Ce râu de foc şi lavă îţi curge lin în vene?
Ce fluturi îţi dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ţi se-aprind?
Cum reuşeşti, din şoapte, să împleteşti colind?

Cum poţi purta în tine şi munţi înalţi şi mare?
De ce ţi-e trupul pâine iar zbaterea ţi-e sare?
De ce în nopţi cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... şi-s flămând?

De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Eşti femeie?... Am dreptul la răspuns.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demonul meu

1

Doar relele în el le-adună,
Tăind întunecatul nor,
Iubeşte groaznica furtună
Şi foşnetul pădurilor.
Iubeşte nopţile posace
Şi luna palidă-n abis,
Amarul zâmbet, ochiu-i place
Pustiu de lacrimi şi de vis.

2

Deprins să-şi plece-a lui ureche
La josnicii şi la arţag,
Îşi râde de credinţa veche
Şi de cuvântul bun şi drag.
Iubirea, mila,-i sunt străine,
Căci se hrăneşte ne'ncetat,
Cu fumul luptelor haine

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

DUMNEZEU S-A ASCUNS

drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns Dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineaţa

nu vă apropiaţi
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea
Domneasca

am nevoie de ger crunt
să-mi îngheţ creierul

apoi să ard iar
ca un trandafir

să mă pui la butonieră

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hulă

al nefiinţei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
şi să se vândă pe sub mâini de karme.

aprinsă-n patimi carnea e o iască
aceloraşi nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.

în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
şi-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.

spre dumnezeu cel tată dar holtei
ciopleşti un fir de dragoste subţire
ce-l poţi tăia uşor, de obicei

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Hermes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emily Sparks

Unde este copilul meu, copilul meu,
În care parte a lumii?
Băiatul pe care, dintre toţi din şcoală, l-am iubit cel mai mult?
Eu, profesoara, fata bătrână, inima castă,
Care i-am considerat pe toţi elevii copii mei,
L-am cunoscut într-adevar pe copilul meu,
Când am crezut că este un spirit în flăcări,
Activ, întotdeauna având înalte aspiraţii?
O, copile, copile pentru care m-am rugat şi m-am tot rugat,
În multele ore de veghere ale nopţii,
Îţi aminteşti epistola în care ţi-am scris
Despre dragostea minunată a lui Hristos?
Dacă ai primit-o sau nu,
Băiatul meu, oriunde te vei fi aflând,
Lucrează pentru propriul tău suflet,
Astfel încât toată ţărâna care eşti, toată zgura din tine,
Să îngenuncheze în faţa focului tău interior
Până când din foc nu mai rămâne nimic, doar lumina!...
Nimic în afară de lumină!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de lume

flăcările se sting
mi-am scris gândul şi mi-e târziu
din ce în ce mai clar o altfel de lume
se naşte subţire ca o coajă de ou
legată cu sfori
negre
peste pântece
să nu se spargă spânzurată de cerul
sângeriu deasupra săgeţilor
regrupate
înfipte în pământ cu vârful în sus
îmi pare noapte şi nicio pace
între ascuţişuri
treze
sub oul imens
clapele pianului cântă
singure
o muzică a sferelor spiritelor frânte
mai glorioasă pentru cei ce nu aud
cei ce o aud se visează copii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Ţi-am pus dorinţa mea în palmă
Şi tu ai strâns-o cu-al tău foc,
Ai ars speranţa ce mă cheamă,
Acum amarul e la loc.

Cu braţele mi-ai strâns iubirea
Şi ai legat-o în mănunchi,
Ai aruncat cu tot cu floarea
Sub care eu ţi-am fost un trunchi.

Ţi-am strâns din raze doar lumină
Să străluceşti, să te-ncălzeşti,
Te-ai răcorit în nopţi cu lună
Şi-ai dispărut printre poveşti.

Acum în ceasul singuratic
Ascult secundele cum trec,
Îmi ticăie în nopţi, tomnatic,
Câte-un suspin şi apoi plec.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!