atracţie

Viaţa ca o beţie

Trăiesc între aplauze şi fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beţie care se va încheia dincolo.
Sfâşiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce ştiu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi creşte chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba ştiu ele ceva?
Beţie a puterii de furnică.
Ideile – singura bucurie. Să trăieşti vieţile
Câtor mai mulţi contemporani.
Şi totuşi – dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte lumea

Cu sau fără lavalieră
Ca dintr-un amvon
Sau ca din tălăngi imense
Vorbeşte lumea asta
Ce au pe suflet sau pe card
Puneţi adevărul în genţi
Şi cu el la balanţă
Rulaţi-l acum ca pe roate
Poate traduceţi vorbele
Mai citeţ eventual în scris
Faceţi clarificări palpabile
Dacă se poate calificate
În sens premonitoriu
Cu alte mari interferenţe
Există teste botezate ca la taifas
Cu linguriţa sau paharul
Născociri de gazde rebele
Care să dea bine în boală
Haznale produse de voie bună
Expuneri de motive

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Plecând dinspre el, în el, spre el, ca un tot
Intrarea e mereu una, prin privirea de foc
Explorează o lume ascunsă, dar parte din sine
O singularitate, în ritm cu universul ce-i aparţine

Controlul, raţiunea, le lasă deoparte
Căci în această lume, ele sunt deşarte
Niciunul, nici alta nu-i sunt utile
În întâlnirea asta, în prezenta dimensiune

Doar curiozitatea indiferentă îi e de folos
Căci nu caută nimic, doar admiră acest loc
Şi ce-ar putea să-şi dorească mai mult
Nu-i nimic de dorit, totul e-n el şi el e în tot

Nimic nu-l opreşte, n-are sus, n-are jos
Materie nu-i, e doar energie difuză
Mişcare continuă, infinit, atracţie lucidă
Şi dragoste simte în toate, profundă, divină

[...] Citeşte tot

poezie de George Alfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipa de pâine

în camera mea sunt singurul suflet liber
singura conştiinţă ce nu trebuie să dea socoteală
despre lucrurile acestea
te vom asculta mai târziu mi-au ros carii pe tăblia patului
cu mâinile pâlnie am strigat cât am putut
de puţin dureros
muncă, nu te iubesc

până în stradă sunetul nu s-a făcut trup
până la camera de gardă revolta şi-a păstrat accentul
grav
din punctul de vedere al medicilor

am băut un amestec nepermis de comunitate
ceva ce mă ridica deasupra clădirilor protejate istoric
şi-a legilor

până la tâmple albul neîntrerupt al sfinţeniei îşi cumpărase
loc de popas pentru minciunile spuse în grabă
mi-am aranjat haina pentru când voi fi mare

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel nepreluat

înserările invernale în foşnet mistic zăngăne atracţii
selena dă în sfioşenie tot mai întunecate apele ei
temeri că aş putea rata încă o dată
o convorbire imaginată cu o seară înainte
când telefonul se zbate în buzunar îmi pierd cuvintele
mi-amintesc fiecare pasăre căutându-şi gâtul
după ce un teribil înfometat i l-a desprins de trup
cum încearcă să se ridice şi cade
mătură în cercuri pământul îl însângerează
zbuciumul ei e propriul zbucium despre cum
încetezi de a fi atunci când cineva îţi taie optimismul
aparatul înglobează convorbiri
stridenţe existenţiale fotografii fără zâmbet mesaje cum că
mai ai de plătit în viaţa asta tot ce te poate face nevoiaş
îl atingi şi vibrezi odată cu el până la un finiş relativ
te temi că ai putea fi din nou ameninţată cu o discuţie
intransigentă luna se împlineşte pare scăparea din gheena
ştiu că vrei să plec din mine cu primul gând
să vin în ţinutul tău geros de la polul opus
însă cine-aş mai fi dacă m-aş pierde pe mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemă de liceu, rămasă nerezolvată

Unii poate ştiau dinainte,
dar eu în liceu am aflat că toate lucrurile sunt făcute să se atragă unele pe altele,
pământul cu soarele, luna cu pământul, fetele cu băieţii.
Iar pentru mine, problema atracţiei mele din liceu, suna cam aşa:
Dacă eu, care sunt poziţionat aici, exact la mijlocul pământului, pe paralela de 45 de grade,
înmulţesc, atracţia mea către stele, cu 6400 de km, raza medie a pământului,
voi crea un cuplul care să rotească pământul în jurul propriei axe,
În problema asta, cu mişcărea de spin, teoretic, lucrurile mergeau la fel de bine şi până să fiu eu implicat.
Dar practic doar după ce toată povestea asta a intrat sub autoritatea mea,
acum eu pot să le demonstrez cu exactitate tuturor, că pământul face o rotaţie competă fix într-o zi şi o noapte,
cu precizarea că, pentru a putea înţelege efectiv, de ce lucrurile stau aşa,
este esenţial ca toată lumea să înţeleagă încă de la început, cine sunt eu în această problemă.
Pentru că eu, din rezolvarea pe care am elaborat-o, în baza unor formule doar de mine ştiute,
am înţeles că orice aş face de acum înainte, voi fi influenţat de astre.
Şi pentru asta, toată viaţa, a trebuit să iau lucrurile la modul cel mai serios
şi să mă dedic excusiv relaţiei mele speciale cu stelele,
să nu se oprească pământul, la cât e de mare
şi să putem avea, zi şi noapte şi iar zi şi iar noapte...

Numai că între timp, au mai apărut şi alte probleme, adiacente.

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea cântărilor

am zile când îmi amintesc
soarele
intră în casă iar eu
mulţumesc lucrurilor din apropiere
că am
pentru ce să nu caut ceea ce caută lumea
bani
respect
onoare
libertatea de-a alege binele şi răul
tot mai aproape de buzele tale
false precum zâmbetul unui clown ce reprezintă
atracţia vieţii
în oraşul meu ridicat pe acte de violenţă
lipsurile provocau anii întunecaţi peste care
iubirea trecea cu buretele
ploaia umplea trotuarul de spumă
mă aplecam în faţa acelei ape de sus
şi ziceam
asta-i sare din trupurile celor care n-au ascultat

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atracţie fatală

Eram un flăcăiandru la prima îmbarcare,
M-au numit mus şi a doua zi-am ieşit pe mare...

Io-ho-ho, mardeiaşii mei, trageţi tare!

Deşi nava abia trecuse dincolo de far,
Genunchii-mi tremurau, faţa-mi era de-un gri-murdar;

M-am târât până la căpitan şi, plângând ca idiotul,
L-am implorat să mă debarce-odată cu pilotul,
Pentru-a ajunge cu pilotina cât mai iute pe uscat,
Acolo unde pământul sub talpa omului stă nemişcat.

Căpitanul a râs în hohote şi-a strigat în gura mare,
"De-acum, băiete, până la moarte te vei legăna pe mare;
Ei îi aparţinem toţi – fulgii de spumă şi bolta cea albastră,
Vântul şi valurile – vei simţi curând că nava-i casa noastră."

Ajuns apoi timonier, am jurat cu mâna pe catarg
La fiecare voiaj că va fi ultimul pe care-l fac...

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Kemp din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva ore de delir

În liniştitele mele zile uneori,
lentile imaginare mă zgârie rareori,
precum spinii trandafirilor în zori.
O lentă mişcare ne-a purtat
unul lângă altul şi ne-a-ngemănat nepremeditat.
Braţele-ţi puternice mă strângeau
ca şi cum lăsându-mă să plec,
raţiunea vieţii tu pierdeai
cum peştii îşi pierd viaţa-n lacul sec.
Ca o noapte întunecată în care mă pierdeam
erau ochii tăi negri când pe ai mei întâlneau.
E vie încă amintirea sărutărilor tale,
ale buzelor aspre ca lutul din vale,
a limbii tale dulci ce gura-mi explora,
furându-mi oxigenul tot
şi inima-mi în imponderabilitate apoi lăsa.
Fiecare geamăt ai dus cu tine,
picaturi de sudoare cu sărutări ai uscat,
orice mică palpitaţie ai căutat şi cu tine ai luat,
fără respiraţie şi speranţă de viaţă m-ai lăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând acceptul

Mergeam pe Naţională, spre Redacţie, să
vorbesc pentru o eventuală reangajare.
Au preluat acum şi televiziunea locală,
care tocmai a început să-mi arate purici.
Ajuns în apropiere, coloana:
poeţi americani din generaţia beat,
drogaţi, care scriu versuri într-o asemenea
stare şi o recunosc, poeţi ai Muntelui
Negru şi poeţi postmodernişti, în general.
Ziarul - doi ani de la înfiinţare -,
am vrut să mă întorc.
Pe neaşteptate, am văzut-o alături,
cu un carneţel în mână.
De ce nu i-ai luat un interviu?
Trebuia să te duci, du-te,
abia aşteaptă.
Băgam cheia în broască,
sau cum s-o fi chemând.
Îmi târâi viaţa pe trotuare.
Salut, voiam să-i zic.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Irimia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!