Poezii despre fantome, pagina 5
Pentru cei ce să bucură la zestre și iau mueri urâte
Frați, bărbați, ori de ce stare
Câți aveți gust de-nsurare,
Zestrei nu vă bucurați
Stafii în cas' să luați.
Nu luați mueri pocite
Strâmbe, cârne, și slutite
Zestrii nu vă lăcomiți
Și-n urmă să vă căiți
Nu ziceți ori cum să fie
Numai s'aibă avuție
Iubiți, prieteni, bărbați,
L'acest cuvânt vă-nșălați.
Ce folos să ai avere
Și să n-ai pe plac muere.
poezie de Paris Mumuleanu din Rost de poezii adecă stihuri (1820)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carbon
Curg petalele de ceară,
Solitar, sacru, cântă la vioară.
Suspin... privind-o tremurând,
Mâini de stafie, pe coarde lunecând.
Întunecime astrală se pogoară,
Lumânările, ard la nesfârșit.
Iubito, e atât de frig!
Și ninge trist afară.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare scurtă
Bunul meu prieten, n-am
nici un câine ca să facă ham!
Nicio mâță oarbă ca să țipe
la soboli și la aceste clipe.
N-am un greer mic în grindă
veșnicia-n cântec să aprindă.
N-am un strop de seu, o lumânare
ca să-ți scriu misivă mare.
Iată un bătut de ger,
de hârtoape și de nopți de fier,
De stafii mărunte ca un zob
și durerii mele rob.
Ce să fac prin ceasul greu?
Morții putrezesc mereu.
putrezește și Isus în gând,
i-auză-l plângând.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", an VI, nr. 1 (aprilie 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Scotoci Domnul în inima lui secretă
să găsească un cuvânt cu care
Să binecuvânteze gloata vie de-acolo de jos.
Dar căutând întruna pe cât îi sta-n putere
implorând stafiile să reînvie
și neauzind vreun cântec în acea odaie
O chinuitoare durere îl lămuri
Că n-are nici o binecuvântare de dat.
poezie de Harold Pinter din Drama (1993), traducere de Gabriela Abăluță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
In glasul tau
In glasul tau fecioara
Vanat-am sute de sperante.
Iubeam si flori, iubeam si basme.
In glasul tau fecioara
Vazut-am sute de dorinte
Iubeam fantome, iubeam fantasme.
In glasul tau fecioara
Gasit-am mangaiere.
Iubeam si ochi, iubeam si gura.
In glasul tau fecioara
Auzit-am de iubire.
Iubeam iubire, iubeam si ura.
poezie de Relu Cazacu (20 iulie 2009)
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ani
Se schimbă anul, lăuntric
Simți cumpăna cum trece
Și frunza uscată care cade din pomul de-argint.
O, neaua mai stă să se topească, sclipind
În roșii culori de armonie
Trece anul stafie
Și vine altul îmbrăcat în mărgean,
Tu suflete, neam!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fantomă - II. Miresme
Prietene, vreodată-ai respirat
Cu-adâncă și aleasă desfătare,
Tămâia care arde în altare,
Sau moscul dintr-un scrin demult uitat?
E farmecul cu care te îmbată
Aroma re-nviatului trecut;
E floarea ce-o culegi într-un sărut,
Sorbindu-i frăgezimea de-altădată.
- Din părul ei, pe umeri revărsat,
Jertfelnic de alcov, înmiresmat,
Se răspândea un aer de savană,
Iar frăgezimea trupului ei pur,
Înveșmântat în voal și în velur,
Plutea ca un ușor parfumde blană.
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unui păgân
Nu-ți domoli văpăile roșcate,
Ci sufletul mi-l încălzește, divă,
Călău de inimi, dulce voluptate!
Eu te implor acum, fii milostivă!
Zeiță ce-n văzduh ești răspândită
Și foc ce arde-n noi, de bună seamă,
Ascultă a mea inimă mâhnită
Ce îți dedică-un cântec de aramă.
O, voluptate, fii a mea crăiasă!
Ia-ți chip de zănă cu o mască-aleasă
Făcută din velur, carne și piele,
Sau varsă-mi somnul tău cu ore grele
În vinul mistic și lipsit de formă,
O, voluptate, sprintenă fantomă!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fantomă - IV. Portretul
Se mistuie în Moarte și-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,
Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,
Pe care Timpul, gâde-al tineții,
Îl șterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.
- Dar, ucigaș al Artei și al Vieții,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cel ce se risipește pe sine
stă mereu în preajma mării
aceasta se oprește în dânsul
atunci când vântul e orb
iar pielea facultativă
el strânge fantomele celor vii
într-o grămadă moartă
si nu respiră
nisipul nu trage niciodată la sorți
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre fantome? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fantome, adresa este: