femei şi filme

Marlen

Ea îi făcea să se simtă soldaţi înaintea unei mari bătălii
Nu, nu le ordona: soldaţi treceţi Prutul!
Dar ei se simţeau pregătiţi pentru luptă, cu inima -n piept, atârnând greu,
Că o raniţă
Lili Marleen, Lili Marleen, dragostea mea pentru tine mă face puternic!
El se simţea soldatul Sveik aşteptând cu nerăbdare să fie reprogramat
Marlen era femeia antreprenor, avea programul supraîncărcat
Privea zilnic dintr-un zgârie-nori, prin geamul mat
El era fericit când se găsea notat în agenda nervos aruncată
pe biroul oval
Marlena avea trupul sculptat într-o sală de fitness,
Alerga de două ori pe săptămână pe o bandă, rupându-se cu greu
din cotidianul stresant
Îi întinsese uşor mâna, cu un gest studiat:
Marlen, s-a prezentat, cu un glas ce se dorea stilat...
Marlen este numele meu...
Şi-a înclinat puţin pe spate capul cu păr oxigenat
Cu un pix ţinut senzual între dinţi, cu buze subţiri şi fierbinţi,
Aşezată pe birou, repeta provocator secvenţa filmului Instinct primar
Cu aceeaşi poziţie studiată, închide uşor uşa, cu piciorul încălţat

[...] Citeşte tot

poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narghileaua violetă

Ieri am plâns ca o zăludă,
Mi s-a înecat şi arca,
Dumnezeu să mă audă
Şi să îmi salveze barca.

Şi am scris ca o nebună
De-of şi inimă albastră
Câte-n stele şi în lună
Tot privind înspre fereastră.

Parcă aşteptam furtuna
Să mă ia cu ea în lună,
Să plec pentru totdeauna
C-aşa cerul ne adună.

Înspre seară-a mai stat ploaia,
Mi-am şters ochii c-o batistă;
Era timpul să-ntorc foaia,
Să-ncetez să mai fiu tristă.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era timpul florilor

cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe
iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele
îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.

ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei
iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit
şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.

de-acum, până şi şoferului tău mă adresez cu efendi
până şi lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, guleraşului tău cu dantelă
îi croiesc şi agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătraţi de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoţeşte...

parcă eşti un păun, cu bucureştiul înfoiat în spatele tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sperietoarea de ciori

Apoi am înfipt prăjina în pământ,
cu sperietoarea de ciori cu tot.
Este mai bine aşa pentru copiii din oraş care au temă
pentru acasă fotografii cu muncile agricole.
De unde să ştie ei ce sunt muncile agricole, săracii copii?

Privesc pe drum femeile frumoase, cele care nu sunt chiar
perfecte, ci au o tuşă de măiestrie artistică specifică,
ceva ce lasă o impresie bună ca ansamblu. Ca o pictură
adevărată, nu ca o regină a frumuseţii într-o fotografie
cu înaltă rezoluţie spectrală şi spaţială. Ele au rezoluţia în ochi.
Mie îmi plac cel mai mult femeile inteligente, la care vezi
o lumină bună în privire, parcă limpede, senină,
fiindcă au aripile lor proprii. Celelalte împrumută aripi şi devin zâne
ca fluturii. Cele bune şed într-o scorbură de soc bătrân şi prepară
ceai aromat pentru bătrâneii din trenul personal de pe ultima linie
cu trenuri lente. 2 lei ceşcuţa din carton şi 3 lei ceşcuţa din ceramică.

Copiii de la şcoala 1848 au luat trenul la linia 1 de lângă peronul
cu casa de bilete. Ningea cu confetti pe geamurile trenului,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiul Dan despre viaţă

Nu gândi în exces,
visează la lumina zilei;
astfel vei deveni mai inteligent.
Einstein este dovada.

Nu fi exagerat de umil şi de respectuos,
ai putea sugera că te simţi atât de măreţ şi de deosebit
încât este necesar să te porţi în felul acesta.

Nu fi prea înţelept,
asta deranjează pe mulţi;
mai degrabă faci un pas înapoi –
astfel vei părea mai deştept decât eşti.

Nu căuta să arăţi prea bine,
oamenii vor crede
că eşti bun doar pentru aşa ceva.

Fă-ţi un prieten
sau doi;

[...] Citeşte tot

poezie de Lonie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou singur

soare cu dinţi la intersecţia din Doamna Ghica.
ne-a îngheţat la toţi pielicica.
trotuarul curat scânteiază ca mica.

trec pe lingă farmacie, cofetărie şi loto-prono.
viaţa mea e pe stereo sau pe mono?
fredonez în gând din lenon şi yoko ono.

oh, soare, în tehnometalul din colţ
reverşi miliardul tău ieftin de volţi,
oh, soare, soare galben printre nori dezinvolţi!

din nou singur
din nou visând la...
am acum o femeie şi voi avea un copil
şi din nou singur.
voi mai trăi o vreme, voi fi trist pentru mărunţişuri.
noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
şi voi încărunţi
şi nu voi înţelege mai mult ca acum.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peut-être

orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiştea pe care păşteau cei şase viţei de lapte şi tu le mângâiai corniţele
apoi vacile soarelui
împuşcate
două piane aduse în căsuţa din vârful muntelui
de-a-nspinarelea
8 km
pe drumul de arsă piatră pregătit de însuşi beethoven
ca şi cum ar fi trebuind să concerteze ori să-l întâmpine pe napoleon
în amurg
deja vu
din viena fără vină
retrăiesc un trecut profund imoral
prea bine
au dispărut numele noastre scrise pe frasin
sunt amintirea numelui tău
spuneai
şirul tău de vieţi suprapus peste vieţile mele suprapuse
aidoma

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zepeline peste piaţa Bucur-Obor

Zepeline lungi planau peste piaţa Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuţi prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriaşe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetăţenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecţii pentru bărbaţi, femei & copii
indicatoarele de circulaţie se muiaseră de plăcere
ţigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
îşi suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...

Erau nebuneşti, aveau expresia nebunească pe care ţi-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculeţelor de la lift,
erau extraordinari şi ameninţători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu ţineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul maşinilor de mic litraj parcate în
faţa magazinului Materna
erau pure maşinării, mecanisme de ceas care nu-nţelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumaşelor pentru copii,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ţinându-se de crucea anglicană
dacă există aşa ceva
gândind la reverberaţiile greceşti
după care se pune punct
în viaţa lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenţii
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuţit toată lumea asupră-i
a
m
u
ţ
i
n

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeciuială din "in şi chimen"

(Maleahi 23:23)

Mai deunăzi-ntr-o seară, bunul meu amic Costel
Mă-anunţă cu vâlvă mare că sunt invitat la el.
"Căci - îmi spuse el cu tonul grav şi apăsat în glas -
Tot ce am pe lumea asta numai mama mi-a rămas.
Şi cum mâine-i ziua dânsei, vreau să fac chermeză mare,
Ca iubirea-mi pentru mama s-o cunoască fiecare."

Invitaţia aceasta nu era de refuzat.
Şi-astfel iată-mă la locul şi la timpul anunţat.
Un salon gătit cu grijă şi cu gusturi rafinate
Impunea audienţei izul de solemnitate.
Din cupola smălţuită, candelabre strălucite
Revărsau cu dărnicie roi de raze aurite.
Din pereţi, de prin tablouri, te întâmpina duios
Un surâs blajin de mamă, cald, candid şi maiestuos.
Iar pe feţele de masă, brodate cu măiestrie,
De pe-o placă marmoree, în faţa la farfurie,
Te priveau doi ochi de mamă dintr-o poză-aşa firească

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!