iubire şi lebede

Eu sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri

Eu sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri
când m-ai cunoscut eram lebădă şi crin galben, greiere şi păpădie aurie, piţigoi şi lalea cu praf de soare
emanam lumină prin toţi porii
ca tu să mă recunoşti
cât timp m-ai iubit
inventam în fiece clipă câte un petec de rai pentru noi
eram atât de fericită încât simţeam că-mi creşti sub piele
când m-ai rănit
toate lacrimile omenirii îmi intrau pe sub pleoape
ca plânsul să mi-l inunde...
sub marele diluviu
am uitat cine sunt
sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să nu uiţi

pe sub camaşă se preumblă moartea
o simt cum mi se gudură pe pântec
sunt hăituită acut de întuneric
şi-mi zice cucuveaua de-un descântec

(tu să nu uiţi şi să-mi tragi clopotele după
ce voi pleca e ultima mea rugă
iubitul meu cu păr albit de vamă
- vreau cântecul din ele să erupă
cu ajutorul mâinii dumitale
care mi-a mângâiat atâta vreme
sânii majori şi gravi cu sfârcuri cafenii -
şi după ce-am să plec să-ndrepţi spinarea
căci voi pluti ca lebăda sub brazdă
eu asasina fericirii tale
provocatoarea dulce de năpastă)

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabele

Iubita era goală, şi după-a mea dorinţă
Asupra ei păstrase sonorele podoabe,
Purtându-le cu-un aer semeţ, de biruinţă,
Ce-l au, în zile bune, a' maurilor roabe.

Risipa de metaluri şi pietre, ce se-mbină
Şi-n scânteieri de raze tresar în joc şi cântă,
Îngemănarea-aceasta de sunet şi lumină
Privirea mi-o vrăjeşte şi inima mi-o-ncântă.

Culcată între perne, ea se lasă-ndrăgită
Şi surâdea, plăcându-i cum se-nalţă s-o scalde
Iubirea mea tăcută, ca marea liniştită
Când vrea să prindă ţărmul în braţele ei calde.

Mă urmărea cu ochii tigroaicei îmblânzite,
Şi încercând alene atrăgătoare poze,
Dădea candoare pură lascivelor ispite
Şi-un farmec nou acestor trupeşti metamorfoze.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia pe tocuri

Din patul ei de cuvinte supraetajate
îşi admira mănuşile care creşteau degerate
pe mâinile ei. Ochii ei îşi schmbau
culoarea bulgărelui de zăpadă
tâvălit prin cuburile de gheaţă îmbobocite.
O fantomă speriată de
colţul oglinzii
întindea lacul cu o lebădă.
Băncile îşi paraşutau bârnele
de la cea mai joasă înălţime
unde îndrăgostiţii cer în genunchi
o frunză în căsătorie oferindu-le
paiul lor răsucit din ochi.
Se auzeau paşi. Un nor
fluiera o ploaie pe tocuri.
Noi inventam o minciună cu aburi
în care să urcăm adevărul din mers.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove - muguri de luceferi

culeg lumină de pe geana nopţii
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocţii
hoinărind ca vântul libertin solitar.

am alergat desculţă prin vălătuci de ploaie
şi am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereţi în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.

valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mişcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.

îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri romantice

iubirea crează ecouri şi în intuneric
nu cunoaşte limite şi nici distanţe
sfidează timpul aspru cu vântul coleric
se acordează-n cerul cu mândre creanţe.

iubirea e pictată în mii de culori
nutreşte veşnicia cu tandre mângâieri
zburdă cu fluturii prin ronduri de flori
vine de pretutindeni trece prin adieri.

e dulce ca nectarul unui trandafir
iubirea-i universul de care ne-agăţăm
cu strălucirea preţioasă de safir
se ondulează-n inimă cu dans o învăţăm.

pluteşte precum lebăda pe unde de zefir
atinge răsăritul prin care ne-nălţăm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede în vechi iubiri

Pe-oglinda apelor cu stele
Vântul înoată voiniceşte
Şi peste valurile rebele
Rotunda lună se-mplineşte.

Noi sângerăm în colţul gurii
Săruturi mistuite-n dor,
Săpăm la gleznele sculpturii
Un semn de viaţă-nnoitor.

Pe luciul apei vin să vadă
Minunea faptei şi-a mirării
Tăcute lebede, grămadă
Din ascunzişul depărtării.

Se pare că pe-ntins cu stele
Sărutul e ascuns, tăcut,
Doar lebedele-şi pun mărgele
La gât, un crez necunoscut.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lui Isus

lumina toamnei blândă pe oameni îi invită
la plimbări prin parcul plin de crizanteme
prin ambientul lacului o lebădă privită
pluteşte ca un dans suav pe valuri boeme.

trăiesc în sânul vieţii armonii mai presus
de grijile zilei de frământări nebune
mi-am lăsat destinul în veghea lui Isus
căci dragostea Lui nicicând nu apune.

în farmecul credinţei eu mai pot să sper
de fapt am moştenit un romantism sublim
beatitudini ample se ridică la cer
până la steaua mea cu care mă anim.

sufletul meu pe tavă lumii îl ofer
cu versuri sublimate de forul intim.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucărie

ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinţi de zăpadă. ea îşi plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinţi şi pe viaţă, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piaţă, să cumpere biscuiţi pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulţea cu dulceaţă, se înălţa până la aceeaşi stea nătăfleaţă, care într-o dimineaţă a chiulit de la lecţia de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracţie în bucătărie, cu un aer de nevinovăţie, camuflată într-o pisică de ceaţă şi a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beţie într-un melc din copilărie şi uite aşa, foarte zurlie, şi-a tras un glonte de marţipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce şi clasic, într-o simfonie. uşor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeţi şi o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. şi astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul XIII

Am fost plecat să-ţi conturez
graniţele trupului cu atingeri de foc.
Gura mea te-a cuprins de-a curmezişul: un păianjen
încercând să se ascundă.
În tine, în spatele tău, timid, cuprins de sete.

Poveşti de spus pe malul înserării,
ţie, tristă şi suavă femeie, să nu mai fii atât de tristă.
O lebădă, un copac, ceva departe şi plin de fericire,
anotimpul strugurilor, desăvârşitul şi fertilul anotimp.

Eu sunt cel care te-a iubit în refugiu.
Singurătatea s-a încrucişat cu vise şi tăcere,
atârnând între mare şi tristeţe.
Tăcută, în delir, între doi gondolieri în repaus.

Între buze şi glas ceva piere,
ceva cu aripi de pasăre, ceva de chin şi uitare,
la fel ca năvodul ce nu poate ţine apa.
Păpuşa mea, doar câteva picături mai tremură.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!