iubire şi lebede

Dor de tinereţe

bogată sunt în amintirii cu anii tinereţii
când alergam spre viaţă plină de speranţe
când la cenacluri dese întâlneam poeţii
frumoşii visători completaţi de creanţe.

ani de miraj şi graţii nu ştiu când au trecut
dar au lăsat în urmă amprente de iubire
astăzi am înţelepciune nu mă simt pierdut
căci şi la bătrâneţe sunt sorţi de împlinire.

a mai trecut o vară, şi-a făcut bagajul
a luat cu ea lebede, rândunele, cocori
toamna e mohorâtă s-a pierdut mirajul
grădinilor de vis, complexităţi cu flori.

invoc lumina sfinţilor să-mi redea curajul
să lupt cu demonii ce fură a vieţii comori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caligula

Dorm în umbră legănate lebezile-n puf de undă,
Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Cîte-o stea însingurată cată-n aripi să se-ascundă
Cîte-o lebădă-şi îndreaptă capul, ca un nenufar.

De pe pod, la miezul nopţii, le aruncă mîna bună
Pîinea, ce nutreşte truda şi trudeşte visătorii.
Mîini, lăsaţi-le flămînde să se-acopere cu lună;
Lebezi, aţteptaţi ca pîinea să v-o dea semănătorii.

Stea cu stea pe-ntinsul undei liniştite pun cleştar
Şi printr-însul zugrăvite lebedele par şi luna.
Plîngeri de viori şi fluier cad în lac mărgăritar
Şi se-aud din depărtare lovind unda cîte una.

În palatele aprinse, cu balcoane şi unghere.
Liturghia bogăţiei are şi-astă-seară loc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntrea

Teorbele sonore şi cântecele toate
Au adormit în burgul târziei noastre nunţi;
Şi în stăruitorul declin, chiar tu renunţi
Să întârzii pe culmea posomorâtă. Poate

El doar să mai rămână... el, somptuosul crin
Al formei care urcă şi se desprinde, parcă,
De malul apei, unde tot gândul tău se-mbarcă
Îndurerat, nesigur şi silnic Lohengrin...

Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată
Şi lebăda grăbită spre sfintele păduri
Vor să-mplineşti porunca? Dar încă nu te-nduri
Să laşi ţinutul veşted al nunţii de-altădată!

Zoreşte, iar pe faldul uşor de hiacint
Îmbracă-ntâia armura, şi vechea ta mândrie
Se-nalţă spre uitatul regat, ce te îmbie
Statura ta turnată în luminos argint.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ne-a zămislit

Nu ştiu cine am fost
Nici cine voi ajunge?!
Ştiu, doar, că vreau să fiu eu
Stăpânul meu, fără a mă minte!

Nu înţeleg, de ce cineva a glumit
Şi gluma lui prins-a rădăcină:
Că dinozaurii ne-au plodit!
Probabil pe el, dar nu şi pe mine!

Maimuţele toate supărate-s cumplit,
Priviţi-le văzul pe faţă:
Cum de nimeni nu a priceput,
Că ele sunt de o altă rasă?!

Dar lebedele? Lebedele albe în zbor
Unite fiind pentru vecie,
Semeţ li e zborul în dragostea lor,
Venit-au din neam de la cine?!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori la Clopotiva

Dar astea nu‐s ninsori iubito
sunt lacrimi plânse de poet
bat clopote la Clopotiva
în turla cerului încet.

Ding‐dong auzi‐le cum sună
prin noaptea veacului de fier
m‐aş căţăra până la ele
pe dalbe funii de eter.
M‐aş tot sui şi m‐aş tot duce
au lume scoasă la mezat
mi‐aş da cămaşa pe tarabă
pentru un fulg imaculat.
M‐aş tot sui şi m‐aş tot pierde
lume fardată cu monezi
pe‐un fulg m‐aş vinde într‐o piaţă
la traficanţii de zăpezi.
Dar astea nu‐s ninsori iubito
sunt lebede murind încet
bat clopote la Clopotiva

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Evu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede negre

În lacul argintiu, până mai ieri, pustiu,
Se-neacă, în dureri, visele părăsite...
Simţind că e nevoie de ele, 'ntr-un târziu,
Sosiră, fără glas, trei lebede-obosite...

Erau lebede negre, cernite de uitări,
Plecate să îşi cruţe-o singură-amintire,
Zburând, fără vreo ţintă, în lume, peste mări,
Făcură un popas pe-a lacului sclipire.

De linişte-ameţind, pluteau... ca o eşarfă,
Îndoliind durerea din lacul cel tăcut,
Pe muzică din cer, cântată de o harfă,
Ce răscolea IUBIREA păstrată din trecut.

Din ochii mărgelii picurau nestemate
Şi luminau adâncul - al viselor mormânt...
Adânc ce le şoptea că erau blestemate
Să cadă pe-ntuneric, din înalt pe pământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul ce i l-aş spune ei

O, dă-mi arpa de aramă
Şi mi-o pune-n braţul stâng.
Ochii tăi se plec cu teamă,
Tu roşeşti -- glasu-mi te cheamă,
Coardele încet te plâng!
Vino dar, palidă zână,
Pune faţa pe-al meu piept;
Gâtul tău pe braţu-mi drept,
Tu, a ochilor lumină,
Mă iubeşti, tu? Spune drept!

Mă iubeşti! Surâzi şireată
Şi âţi pleci ochii în jos
O, lumină prea curată,
De-ai cunoaşte vre odată
Sufletul meu dureros;
De ai şti, palide înger,
Cât de mult te iubesc eu,
Câte nopţi de-amar şi rău
Am vegheat zdrobit de plângeri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rest...

Motto: "Mie dor de mine cu sufletul altuia''(I. Teodoreanu)

Aşa ne vom sabota căutările,

trăind pentru Întregul ce substituie orice cuvânt,

îmbrăţisăndu-ne strâns sau chiar iubindu-ne

din când în când...

fericirea nu mai poate fi densă,

avem de străbătut în lat şi-n lung

o lume nebună

numai în intraductibilul gest

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (12 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, supremul noroc

Niciodată, şi nicicând, să nu fii ca lupul,
Iubeşte cu adevărat şi sufletul, şi trupul,
Iubeşte inima şi visul de-nălţare,
Numai prin dăruire, femeia e o floare.

Ţine-o la piept, mângâi-o cu săruturi,
Scoate la lumină, din stomacu-i fluturi,
Adu-i zâmbet în clipe lungi de fericire
Considerând că azi, oricând, eşti mire.

Ea, este mireasa, lebăda, purtându-şi gâtul
În unduiri universale ce străbat pământul,
Aduce-n cuibul sacru mii de jurăminte,
Copiii îngeraşi cu vise şi aripi poleite.

Iubeşte cu adevărat, să nu fii ca lupul,
Iubeşte inima şi sufletul, şi trupul,
Iubeşte-ţi jumătatea cu dăruitu-ţi foc
Şi ai să simţi femeia supremul tău noroc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baletul Luminii...

Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Şi cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.

Mă-ntreabă o şoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Şi-n mine m-afund să-ţi dansez, fermecată.

Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Şi-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ţi torn în pocale!

Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăieşti în palat
În care să intru mai cer şi îţi bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.

[...] Citeşte tot

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!