Poezii despre oracol, pagina 5
Dansul
Firu' își trage din fusu' existenței de sine,
De-a fi... cum șurubu' în filet de mișcare.
Erg e lumii în secunda din unu, se pare...
Deci cu totu' e-un dans, din balans tot provine.
Și piatra în statuie mișcare-i, nucleul,
Iar floarea-nspre soare-i dans zilnic, o horă...
Albina e-n luping-extaz drag de-o floră
Și, păsări 'și dansează în penaj curcubeul.
E dansul de rut între mii lighioane,
Să încânte anturaj, să atragă privire,
Să-și lase perpetuu gamet, moștenire...
Instinct pân' la urmă, natura-n canoane.
Doar omul, își face din dans o plăcere
Să-și unduie corp, fără a spune cuvinte...
Diziac, Afroditei, asprimea dezminte,
Or maniile nimfei femeii... de-o vrere.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea mamei în orișice floare
O lacrimă se prelinge pe al meu obraz,
Căutând tranșee de lumină și extaz...
O alta pune stăpânire pe-al meu grumaz,
Implorând veșnicia să-i mai dea un răgaz.
Lacrimi arse cuibărite-n palma-mi smerită
Dărâmă zidul în care mama-i zidită,
Dând la lumină chipu-i pur de Afrodită,
Cu fluturi albi în plete, mereu primenită.
E martie, lumea se-îmbracă în culoare,
Văd imaginea mamei în orișice floare.
Chiar de nu te chem mă-mbrățișezi protectoare,
Mângâierile tale-s turcoaze vectoare.
Pierdută-n șoapta doar de mine auzită,
Mă las pradă iubirii de tine hrănită.
Ceru-ai coborât în inima-mi albăstrită...
Mamă sfințită, cu tine mă simt împlinită!
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protocol al unui club Matei Caragiale
"Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile",
Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei,
Cu a selbelor cădere în corole și mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?
Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon,
Locuiește cetluită somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn.
O! vegheat din jilțul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort,
"Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte,
Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port.
O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind cămara nopții cu oracole stupide
Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele șapte minuni
Măreție și splendoare
De la marile minuni,
Ale lumii trecătoare,
Ne-au rămas de la străbuni.
Cele șapte minunate,
Plămadă de-ndrăzneț gând,
Peste secole-or răzbate,
Cât pământul e rotund.
Piramide egiptene
Pentru faraoni mormânt,
Ce-n firide criptogene
Mici secrete mai ascund.
Iar in Babilonul antic,
Grădini ce s-au plăzmuit,
Înălțându-se gigantic
Și-unde flori tind spre zenit.
Regina Semiramida
Din țărâni le-a zămislit.
Dacă mulți i-ar urma pilda,
Ar fi doar pământ sfințit...
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra anilor deșerți
Vor trece anii fără rost
Ce-i cauți printre stele,
Și regreta că nu ai fost
Loială gândurilor mele.
Nu vreau ca-n părul tău bălai
Să-ți veștezească crinul,
Apoi
uitării să mă dai
Sfidându-mi iar destinul.
De ce oare mă ocolești
Și-mprăștii tot norocul?
El îți surâde să-l dorești
Iar tu! Te joci cu focul.
Nu-l agita căci arde rău
Când lava te atinge,
Cu toată apa din pârău
Nimeni nu-l poate stinge.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepământeano!
Mă doare inima, mi-ai spus,
cunoști vreun leac ca să îmi treacă
s-alunge dincolo de-apus
să treacă de cărarea-mi seacă?
În care urlă lupii triști
că nu-mi mai ești, că nu exiști!
Mă doare sufletul, mi-ai spus,
să-l oblojești cumva, tu știi
că a căzut, atunci, răpus
sleit de-atâtea mărturii?
Pe care le-am făcut uitate,
crezând, că voi scăpa de toate!
Mă doare viața și mi-e greu,
nu recunosc, deși o știu,
plecarea ta o văd mereu
ca pe-un oracol în pustiu,
în care steaua unui Mag
m-a rânduit, să-mi fie drag...
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CREDINȚĂ
Împărțeam odaia-n două, citeam rugăciunea-n Carte,
În cădelnițele vremii ardeai visele deșarte
Ascundeam amărăciunea, îndulcindu-mă cu tine,
Pierdeai nopțile-n infern doar o zi să fii cu mine.
Alergam cu doru-n brațe, eram veșnic supărați,
Răscolind o vară-ntreagă fluturii neastâmpărați
Sprijinit pe coapsa mea legănați într-un hamac,
Adormeai cu mine-n brațe și felinarul din cerdac.
Nu eram femeia sfântă, avem suflet de nomadă,
Fluturi avortați în pântec îi lăsam pe lut ofrandă.
Ți-am fost înger fără aripi, izgonit din al tău Rai,
Deșteptai duhul din lampă în grădina din Serai
Eram doar o visătoare, gându-mi era judecat,
Că-ncingeam trupuri flămânde, neatinsă de păcat,
N-a fost dat, să fiu dresoare, să-mblânzesc în cușcă lei
Mi-am ascuns iubirea-n taina mâzgălită din condei.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte
Din oracole cețoase, cărți cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate bate-n ușa mea ușor.
"E vreun trecător gândit-am și-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."
O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale și niciunde-n cărți vreo cale
Să-mi aline greaua jale jalea grea pentru Lenore
Fata fără-asemuire îngerii îi spun Lenore
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roșul veșted de mătase
Cu-o foșnire de neliniști, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Și-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor
Rătăcit prin frig și noapte vrea să ceară-un ajutor
Nu-i decât un trecător."
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1963), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt disponibile și traduceri în latină, franceză, spaniolă, catalană, bască, portugheză, italiană, germană, finlandeză, suedeză și esperanto.
Frumoasa altor vremi
Tu mă adormi, căci porți miros de lapte
Și-n părul tău curg râuri cu smochini,
Iar pe genunchii-ți roz iau foc în noapte
Vechi acatiste scrise-n iambi felini.
Atunci când popii, galbeni, cad în transă,
Când falși fachiri se scurg pe funii-n jos,
Lovindu-mă de frunze-ți cer o șansă
Și pregătesc pocale cu spumos.
O, tu, sălbatico, ce porți în vene
Suav parfum de străzi și de-nserat,
Lasă-m-o clipă să-ți fac vânt cu pene
Și să te ung cu-arnică pe păcat!
Tu cea crescută-n nunți de felinare,
Împărățind hoteluri de nevoi,
Aprinde-mi foc și scrâșnet din amnare
Și-apoi aruncă-mi zdreanța în noroi!
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provizoriu
În patul cu speranțe plouă din cer mirese
și stă cu lumânarea aprinsă un zevzec,
se-mpart gogoși cu urdă pe strada Zece Mese,
amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec.
În câte-o dimineață răsună veșnicia
ca un oracol hâtru și îmbuibat cu vin,
din catifeaua minții abdică laș pruncia,
și-atunci, nevasta tristă se-ncurcă c-un vecin.
Adu-ți deci lampa veche și niște mere coapte
cât timp îți porți ficatul ca pe-un pământ de flori,
vor anii triști s-o șteargă pe fluviu, într-o noapte,
în bărci cu lăutarii cântând ușor din viori.
Dezleagă depărtarea, aprinde foc de vreascuri,
tu, cavalerul tristei figuri de semizeu,
căci și-au pierdut arhangheli condurii printre teascuri
tot bătucind lumina din boabele de seu.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oracol, adresa este: