Poezii despre moarte și stejari, pagina 6
Moartea Mădălinei
Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.
Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un epitaf nescris pe mormântul tatălui meu
Aici zace-un croitor
În Craiova cunoscut,
Era un pic inovator
Multe haine a făcut.
A-mbrăcat sute de oameni,
Pe primari și pe boieri
Și pe bieții craioveni,
Mulți din ei fără averi.
A-mbrăcat actori de seamă
Pentru piesele jucate,
Comedii sau melodramă.
Fie-i păcatele iertate.
A muncit din răsputeri,
Legile le-a respectat,
A primit elogieri,
Niciodată îngâmfat.
[...] Citește tot
epitaf de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub o poală de vâsc
Sub o poală de vâsc mor iubiri avortone,
Sub o ploaie de vise, o umbrelă plângând,
Cadențat parcă vin, cu stihie plutoane,
Cu un ropot de tobe dintr-un spațiu profund.
Noi privim detașați, două roluri ciudate,
Parcă nu am fi noi, alți actori își dau replici,
Doi hamali obosiți cu povara în spate,
Alungând furii oarbe spre străini pricolici.
Două lacrimi ce-au fost o minune cerească,
Prin splendori parazite căutând adăpost,
Printre răni de stejar, smirna lor să păzească,
De risipa amară, nu mai au nici un rost.
Sub o poală de vâsc, o umbrelă uitată,
Alte nașteri se-ntâmplă, fără noi, fără rost,
Pânze moi de păianjeni sclipind se arată,
Ca un giulgiu amnezic, peste tot ce a fost.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cununia
în suflet, printre-atîtea noțiuni
sa furișat și asta, a speranței
și arde, împroșcând protuberanțe
precum un soare. Începând de luni
iar marțea ploi aștept ca opțiuni
și vânt puternic îndoind rafale
când de zenit și când de coardele vocale
cu care leg o șoaptă de genuni
pe la o miercuri țes un soare din minuni
pe cerul așternut covor pe zare
și care râde, saltă și treasare
când trece cardinale joncțiuni
și iar în suflet rup dimensiuni
și trag din ele linii albe, drepte
ca joia să-și ridice niște trepte
la foișorul plăzmuit încă de luni
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
într-un templu
romboidal
colțurile de emoții se întâlnesc cu marea
mozolesc seninul cu griuri apoi
izbucnesc tâmple de tăceri
într-o roată a încercărilor pe care
omul
le transcende sau nu
după cum gândul voința credința sa
accesată sau nu
îi sporesc frica de a nu fi
și mai puternic
de a fi
om
rombul se strânge încet într-un cerc
arcuirile se întind
ca niște săgeți
până când pătratul se așterne mândru
sub mâna desenatorului orb
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă Românie
În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloșca și Crișan,
Acolo e Vadim și Păunescu
Și Eminescu nostru milenar.
Acolo-i Iancu, Ștefan al Moldovei
Și Cuza și istoria prin care
Noi știm vorbi și plânge românește...
Și țara-aceea nu ni-i de vânzare!
Acolo-n înălțimi sălășluiește
Și vulturul dreptății și-al tăriei...
Acolo se vorbește românește
Și dorm pe veci eroii României.
Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, brațe secerate
Și îngeri ce s-au ridicat din tină
Și au zburat spre dincolo de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde-i, Doamne?
Unde-i, Doamne,
bucuria cerului de vară?
Sub zăpezi îngenunghiată plânge;
O sărmană-abandonată țară
Lutu-n palme de bătrâni
și-l frânge.
Risipiți prin lume,
Don Quihoți
Au plecat, voinici,
să cucerească vara,
Morile de vânt
i-au depărtat, pe toți,
Și-au uitat unde se află țara...
Iarna vieții ș-asmuți ogarii
În ogorul țării
și-a rămas beteagă...
Umbră peste pe vatră fac stejarii
Cei bătrâni și-atât de fără vlagă...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara mea
În țara mea copiii sunt povară
Și sunt uciși 'nainte de-a se naște...
În țara mea ne închinăm de paște
Însă Iisus e răstignit afară.
În țara mea e-atât de multă jale
Iar cântecele sunt tot mai puține,
Sunt penitenciare arhipline
Și sunt biserici pe treisferturi goale.
În țara mea surâsu-i floare rară
Iar rânjetul se-ntinde ca o lavă,
De-atât amar, ni-e inima bolnavă
Și așteptăm de mult o primăvară
Ce a uitat să ne mai calce pragul,
Să ne-nflorească viața cu speranțe,
Suntem bogați în datorii, restanțe
Și deznădejdii arborat-am steagul.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume ruginește azi
Singurătate albă din negru infinit,
Să te strivesc în palmă, stingându-te tacit,
Să mă ajung din urmă, pe drum fără cărări
Uitarea îmi alungă ale vieții mări.
Streașină curată din al meu hotar,
Stă împodobită ca falnicul stejar;
E puntea mea de lacrimi, ea a curățat
Viața plină-n patimi ce am îngropat.
Rosturi regăsite prin clipe ferecate
În neputințe duse azi undeva departe,
Înmiresmat-au orele care mi-au vărsat
Cascadele saline ce le-am înstrăinat.
Azi, nu așa departe, o lume ruginește,
Din mine nu e parte când ea nu se sfințește...
Înecată-n vină, această lume-n chin
Nu vrea a-și recunoaște iubirea ca un spin.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o boală-n mine!
M-am îmbolnăvit, grav, de România
Ca de-o boală sfântă dată din bătrâni,
Carnea mea-i e lutul și îi port câmpia,
Iar în vene-mi curge apa din fântâni.
Bat în mine doruri - lanuri în furtună
Codrul meu de pâine are gust amar,
Sărăcia oful satelor îngână
În doinirea blând-a frunzei de stejar.
Vănturată cade, frântă sub blesteme
Bătută de piatră, luată-n viitură.
Țara mea în mine disperată geme
Și-ale ei jelanii-n suflet mi-s arsură.
Plânge-n mine crucea codrului când moare,
Apele ce matca nu și-o mai găsesc;
Când se surpă stânca inima mă doare
Și de-această boală simt că mă sfârșesc!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și stejari, adresa este: