foc şi noapte

Sunt un zar aruncat în voia sorţii

Sunt un zar aruncat în voia sorţii,
Precum talazurile spre marele neant
Cu lacrimi scriu pe pergamentul nopţii
Al cărei întuneric mă sărută agonizant.

Precum un zar aruncat în voia sorţii,
Un metronom al destinelor uitate
Cu visele servite-n aspre porţii
Clepsidra roz curge ziua către noapte.

Un zar aruncat de soarta-I nepereche,
În abis către întunecatele genuni
Unde îngeri înaripaţi îmi stau de veghe
Sunt zidit întru ale mele rugăciuni.

Joc de noroc, destine frânte sau de foc,
Eternul zar, bluestem sau binecuvantare
Timpul se ascunde în icoane ca-ntr-un joc
În zadar vrând să îngâne lacrima de soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i că fuge doru-n lume

Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist şi rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropşit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopţii, toamna-mi vântură odaia.

Cerule-nvelit de nouri... un' ţi-ai dus vremea senină,
De ce laşi vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă şi-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.

Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă şi-ndoaie toţi copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopţii arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.

Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece şi trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai ţin.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nai şi de cimpoi

amară toamnă curge din ochii României
şi tot amara noapte se lasă în genunchi
prin traficul din suflet strâns parcă în mănunchi
se-aude în biserici cântând "Ave" Mariei

bunici şi fraţi şi mame şi taţi surori şi unchi
se-ndeamnă câte unul cu Oda bucuriei
ce linişte se lasă pe umerii Mesiei
ce foc îmi arde ţara de-aici până la trunchi

să n-ascultaţi de mine, să ascultaţi de voi
atunci când pietre albe v-aruncă lângă apă
şi apa dunăreană v-aduce înapoi

e aur şi e viaţă, chiar dacă prin noroi
se-nvolbură în teacă şi-apoi din nou vă scapă
dar nu vă scapă rana de nai şi de cimpoi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum către nicăieri

între două zile apăsătoare am reuşit să descalec la poarta unui han burgund,
calul era tot numai spume iar din părul meu ieşeau aburi de dorinţă amestecaţi cu frică.
hangiul mi-a spus că nu are camere libere dar pot dormi pe iarba udă alături de ceilalţi pelerini,
am strănutat cu subînţeles şi am ieşit supărat strângând în palma dreaptă mânerul unei săbii gata să caute sânge vinovat.

afară, lângă foc, oameni obosiţi şi plini de necazuri, împărţeau tăcerea.
m-am aşezat lângă ei atent ca nu cumva să îmi pierd tinereţea în schimbul unor amabilităţi fără de rost.
cei mai bătrâni s-au ridicat către miezul nopţii şi au devenit păsări fără cer
ceilalţi au cântat cum au putut balade despre eroii căzuţi în luptele de dincolo de nisipuri.

spre dimineaţă ai venit şi tu, firavă şi la fel de frumoasă ca în ziua primului sărut,
focul s-a stins uimit de paşii tăi ce ridicau întrebările mai sus de orice acceptare.
te-ai aşezat în spada mea fără să îţi pese că mori departe de casă, într-un loc aproape pustiu,
sângele a curs ca o cascadă în căutare de trup nou, fără oprire, fără ecou.

când între noi nu a mai rămas decât mărturia unei secunde ruşinate,
mi-am şters sabia de inocenţa unei copilării netrăite
şi am plecat să alerg singur,
într-un loc numit,
nicăieri.

poezie de Eduard Dorneanu (13 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu glas de înger

sunt cea mai rea dintre femei
din piatră seacă-s ochii mei
am gustul acru de măcriş,
arunc privirile furiş....

dresez şi leii fioroşi,
pot să vrăjesc doi ochi frumoşi!
sunt cea mai rea dintre femei,
sunt ca şi Hera între zei.

torn în pahare doar cucută
s-adoarmă veşnic cel ce uită
sclipirea nopţilor cu Lună
dintr-un octombrie cu brumă.

când iarna rece se strecoară
cerneala-i gheaţă-n călimară.
eu... cea mai rea dintre femei
arunc în foc al meu condei.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea e o carte de vise

Iubita mea e o carte de vise,
Îngerii somnului o citesc,
Apele trec şipotind
Printre ţărmuri de dragoste.

Noaptea de mătase,
Năframă albastră
Pe care o flutură-n aer
Cu gândul la iubirea-i de foc.

Cântecele doinite
Pe harpele vântului
Alungă înstrăinarea gândului
Din iubirile inimii.

Paşii ei uşori,
Urme ale umbrei luminii
Deschid porţile sufletului
Cu mângâieri de floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soroc de-mplinire

Desene abstracte... şi vise rebele,
Ispită târzie şi-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-şi aruncă păcatele-n foc.

Cuvinte nespuse... şi şoapte arzând,
Cărări neumblate şi-un dor îndrăzneţ,
Speranţa ascunsă în nu ştiu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preţ.

Luceferi şi umbre... cu greu desluşite,
Iluzii seduse... de fum... şi minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.

Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi aşteptări şi buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Şi toate iubirile-şi spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia poeziei

mândria poeziei reflexele atâtor aparenţe
structuri închegate- dans de umbre supreme
realităţi esenţiale transpuse cu decenţe
din flăcările sufletului mereu se nasc poeme.

lumini care învăluie munţi semeţi de trăire
lupta dusă cu ceaţa cu negurile multe
ceasuri năucite de cea mai târzie iubire
stele scoborâte peste sentimentele oculte.

suspinele din noapte tulbure vibraţii
dar muzele în ochiul minţii se oglindesc
refugii în versuri sunt scăpări de agitaţii
când toate simţurile spre cer se alungesc.

plutirea pe valuri în mări de meditaţii
mari opere de seamă la poeţi se-ntâlnesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul iernii să revină...

e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-şi albul şi-a lui vină,
să se aşeze pe trecut

să se aşeze peste dealuri
şi peste câmpuri, peste munţi,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiţi

se-aude iarna cum revine
cu scârţâit de ger pătruns,
cu nopţile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns

e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduţ şi blând

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii

ţipa amurgul în vâlvătaia sufletului
păşeam în trecut, purtând pe aripi un gând
eu, necunoscutul dintre voi
surâdeam dimineaţa, să nu plâng
durerilor ce curg, se scurg, din trupul ăsta, beteag
uneori străbăteam tăcerea în penumbra gândurilor, la pas
să nu frâng aripile viselor
alteori scrijeleam cuvântul cu tăceri, să nu vorbească norilor despre noi
flăcări ardeau în trupul pământului
era timpul să plec, dar nu puteam
noaptea mângâiam părul revărsat pe perna umedă de gânduri
rătăceam, în adâncimi abisale şi ai ţipat
chemându-mă la tine, iar şi iar, într-un joc ireal
atunci am învăţat să te iubesc
cu buzele, cu mâinile, cu gândul
în palme purtam heruvimi să îi aşez pe trupul tău
atât de pur, atât de gol
apoi s-a făcut dimineaţă, iubito...
şi am fugit, mă ardea lumina privirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!