Poezii despre foc și noapte, pagina 9
Se scutur plopii
Se scutură plopii în adâncimi supreme
Și frunzele călduțe cad arar
De șoapta mea ce-n veci o să te recheme
Tăpșanul drag de patimă murdar.
Plutești în vis în dimineți neclare
Și-n nopțile strivite mai plutești
E-un vis bătrân de așteptare
În gândul ce aiurea mi-l trezești.
Cuvânt nomad al faptelor rostite
Ce dormi pe culmea orelor târzii
Și focurile toate-s adormite
În sobele haine și pustii.
poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fluturi sărutându-se
Cu gene 'ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Și-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ți ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins și des
Și ast-fel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E par' că soarele-ar luci
Și 'ntr 'însul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, și mă 'mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc
Iar genele mi se scoboară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Carmen Sylva din Cântece și sonete
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar fi?!
Se despletește marea când se întoarce-n valuri
Se risipește valul adus de vânt spre țărm
Și noaptea își întinde întunecate voaluri
Peste oglinda apei,... iar pescărușii dorm...
E-atât nisip pe plajă... și-un gând hoinar aleargă
Mi-l pune în clepsidră.. și-n ochi sclipiri de stele,
Cu zâmbetul pe buze:... ce-ar fi,... o noapte întreagă,
Cu tine mână-n mână, să construiesc castele?!
Mi-ai spus c-ai să mă cauți ca pe-un trofeu de mare
Acesta este testul... și am să-ți dau indicii:
Eu sunt Fata Morgana, iluzie sub soare,
Mă joc de-a,, Baba oarba''.... cu foc de artificii...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușcate de ger
Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care mușcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cușcă.
Ți-e foc de mine. Dogorești.
Ți-e gura două flori mușcate,
Ți-e noaptea vremea când roșești,
Ți-e dorul fiară-n libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avenida Leonida
Avenida Leonida
Contrasens și în pofida
Slăbiciunii pentru Lorca
Dedesubt semnase Iorga
Viața toată într-o carte
Vistieria-n altă parte
Grafolog și monoton
O dicta la gramofon;
În paharul cu tequila
Noaptea se vedea Brăila
Ca o flacără banală
Primăria era goală,
Fără numai o mimoză
Nici o viață nu e roză
Și-n cutia de scrisori
Era doar un telefon
Iar pe numele de fată,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mi-e veșted
Sufletul mi-e veșted ca târzia toamnă,
Stins mi-e ca vulcanul ros de bătrânețe;
Jos, la poale,-s pajiști, doruri vii, aprinse,
El e-nchis în noapte, orb la frumusețe.
Iartă-mi legământul dragostei aprinse,
Iartă vâlvătaia ce-am aprins în tine.
Am crezut eu însumi că iubesc fierbinte,
Negândind că stins e cântecul din mine.
Ți-am furat comoara tinerelor doruri,
Jaful și minciuna ce-au fost fără vină.
Dacă poți, copilă, iartă-mi amăgirea
Nu sunt rău, ci-s numai biata mea ruină.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt spiritul adâncurilor
Eu sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinți sunt veștede.
Din când în când
Mă urc în lumea voastră
În nopți grozav de liniștite și senine,
Și-atunci aprind mari focuri
Și zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustnic
Contemplu: in noapte sta crucea de lemn
cu urme de cuie si cui de indemn
la stavile boltii fugare, spre care,
cu mistice brate de pom, creste un om.
El singur, sa cinte in aripi de ruga
avintul si zarea si cerul de miine,
cind trupul placerii va zace, zvirluga
scuipata de focul credintei- ramine.
Fioruri vestale-i tin focul, fecioare
cu siini de jaratec- si flacara doare.
Se sfisie carnea in aschii de semn:
din crucea pierduta intirzie lemn.
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-mi vei cere...
De-mi vei cere
să mă dezbrac de trupul meu de lut
să părăsesc al lumii
vechi tumult
și, ca flacără sublimă,
să transced în absolut
voi face-o!
și voi îmbrățișa o taină,
unde cuvintele
n-au loc
ci doar tăcerea,
nemărginirile albastre,
și inimile noastre
atât!
De-mi vei cere
mă voi descătușa de patimi,
de umbra grea a nopții
păgânul cânt al sorții,
[...] Citește tot
poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânele din Pompei
Văzui în Pompei acel câne roman.
Așa ni-l voiră zeițele sorții -
mulaj conservat în materia morții,
să nu-l putrezească nici ploaie, nici an.
Ieșise să scape din norul din ușă,
de noaptea căzută din munte cu foc.
Dar cânele, scurt răsucindu-se-n loc,
se stinse rânjind și mușcând din cenușă.
Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor -
odată venind peste mine prin ușă,
din muntele cerului, cotropitor.
Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi
mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă.
Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este: