Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

înfrânare

Poezii despre înfrânare

22 de poezii despre înfrânare.

Rămâi tânăr totdeauna

Rămâi tânăr totdeauna cu al inimii fior,
ca să-i poți pe toți cei tineri înțelege iubitor.

Rămâi milostiv de-a pururi în al inimii afund,
ca să poți simți frățește lacrimile ce se-ascund.

Rămâi liniștit oriunde plin de-ncredere luptând,
ca să poți fi-mbărbătare inimilor tremurând.

Rămâi mulțumit prin toate necerând și necârtind,
ca să fii un frâu la cele ce prea vor și prea se-ntind.

Rămâi bun cu orice semen, bine ori la cine fă-i,
ca să poți vedea odată câștigați vrăjmașii tăi.

Rămâi vrednic pân' la moarte, înfrânat și credincios,
ca să poți în veșnicie sta la dreapta lui Cristos.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roada Duhului Sfânt

Dragostea e divină, sfântă,
Bucuria mereu cântă,
Pacea în inimi e o splendoare
Îndelunga răbdare, ferice de cel ce-o are!
Bunătatea e bună pentru oricine,
Facerea de bine tuturor li se cuvine.
Credincioșia e darul prețios,
Blândețea te conduce spre Hristos.
Înfrânarea poftelor te face să trăiești frumos.
Dacă pe toate roadele le ai,
Cu siguranță ajungi în rai!

Amin.

poezie de din Izvoare limpezi
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Pe câmpii solare

cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Pe câmpii solare

cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul

în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

În jocul cu efecte de miere

pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte
luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenește privirea
de la floarea
ce întrece toate luminile și toată căldura
o culoare și o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte
ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei

O umbră s-a lăsat pe pleoapa zilei.
Pe orizontu-ndepărtat e sânge.
Un strigăt a icnit pe-un cer ce plânge
Și-a rupt zăgazul patimii și milei.

Umbre de arbori rătăcesc tembele.
Tăcerea-n scorburi înghețând stingheră,
Se-afundă-n pâcla fără frontieră,
Ce a-mpânzit cărările rebele.

Îngerul morții și-a pierdut reperul.
De negrul văl s-a liberat durerea.
La porțile infernului, cerberul,

Neputincios să-și înfrâneze vrerea,
Scurma în tină, îngropând misterul,
Sub colți rânjiți abia strunind puterea.

sonet de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bărbatul cu trei femei

Un om poznaș au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele încă vii.
Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene știință,
Au și găsit de cuviință
Ca pentru așa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;
Iar spre mai aspră înfrânare,
Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Și să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toți a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecătorii văd că nu-i de șuguit;
Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Și numai Dumnezeu de sus i-au luminat,

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Iubirea și lumea

Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
În picurii de ploaie, simt mângâierea ta
și-n timp ce-ți urmez pașii, pe-aleile cu tei,
îi împletesc cu-ai mei, sub străluciri de stea.

Nebuni de dor, plângând un Cer neînțeles
de alte lumi trăinde-n umbre și-ntuneric,
pătrundem sensuri noi, pe care le-am ales,
ne dăruim visări, pe un tărâm angelic...

Tu ești IUBIREA lumii și eu sunt lumea ei...
Sub transparențe dulci ne înfrânăm tumultul.
Când ne-odihnim în noapte, ne transformăm în zei...
IUBIM, prea credincioși, și ne-mbrățișăm "lutul".

Tu ești... IUBIREA lumii... și eu, IUBIREA ta...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu Dumnezeu

Și Doamne! Câte n-am să-ți spun
de umilință și durere,
cum le-am trecut cu tine-n gând
și reproșându-ți, ce plăcere!
Și n-ai văzut când am căzut
din înălțimea mea cea mare
și m-a durut dar am putut
să mă ridic din nou spre soare.

Cu aripile am bătut
din nou văzduhul până-n zare,
trăgându-i, Doamne! Din pământ
pe cei loviți de înfrânare,
și i-am repus pe-a lor plutire
frângându-și norii dăltuiți
din pietre și a lor trăire
mă fac să simt că-s fericiți.

Uitarea lor m-a prefăcut
într-o uitare și mai mare,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Din mers

neștiutori intrasem în cursă
nu verificasem nici măcar
tensiunea sistolică
legătura cu solul
gradul de anduranță a cuvintelor
la eroziunea semantică

mizasem poate pe îmbunarea probelor
punând la bătaie șiretlicurile feminității
dramul de noroc picat din cer în virtutea
unor principii compensatorii

decolarea se produsese în forță
mai mult inconștient
(ca toate trecerile de altfel)
închisesem parțial ochii
fixasem ceva frumos

vum!

[...] Citește tot

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre înfrânare, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiect complementar

Fani pe Facebook